Medicul Ciprian Drăgănescu este șeful secției de Medicină nucleară din cadrul Centre Hospitalier Universitaire de Martinique, spital situat în orașul Fort-de-France, capitala insulei Martinica, departament de peste mări al Franței. Născut la Galați, Ciprian Drăgănescu a ajuns în 1992 în Martinica, unde și-a clădit o carieră medicală de succes în domeniul Medicinei nucleare și al tratamentului cancerului de tiroidă. În 2017, el a pus bazele unei serii de conferințe științifice care a reușit să aducă laolaltă specialiști de talie mondială în tratamentul acestui tip de cancer. Într-un interviu pentru "Viața liberă", obținut prin intermediul lui Iorgu Caraman, dr. Ciprian Drăgănescu vorbește despre importanța colaborării internaționale dintre specialiști într-un domeniu atât de complex, cum este cel al tratamentului cancerului de tiroidă, dar și despre ce amintiri îl mai leagă de Galați, la jumătate de secol după ce a plecat de aici.
- Domnule doctor, cu ce vă ocupați în Martinica?
- Sunt medic specializat în Medicină nucleară și, de mai mulți ani, sunt șeful secției de Medicină nucleară a Spitalului Universitar din Fort-de-France. Lucrez deci cu pacienți de la spital și sunt și inițiator, organizator și participant la o serie de reuniuni la vârf, consacrate cancerului de tiroidă, între echipe de experți europeni și americani.
- Cum v-a venit ideea acestor întâlniri?
- În 2015, Societatea Americană de Endocrinologie Tiroidiană și-a publicat noile linii directoare pentru tratamentul cancerului tiroidian. Aceste linii directoare nu au fost însă validate încă nici în SUA, nici în Europa. Cauza discordiei a fost utilizarea diagnostică și terapeutică a iodului-131 (un izotop radioactiv al iodului - n.r.). Practic, în 2015, un pacient cu același dosar, dacă era în Franța, primea o doză slabă de 30 mCi I-131, o doză standard de 100 mCi dacă era în Germania, iar în America era doar supravegheat la consultații. Astfel, mi-a venit ideea organizării unor conferințe științifice unde specialiștii din America de Nord și cei din Europa să cadă de acord asupra traseului terapeutic optim de urmat.
- Și cum ați pus în practică această idee?
- Am discutat cu colegul meu, prof. Patrick Bourguet, care a susținut din prima clipă cu căldură proiectul conferinței. Așa că ne-am împărțit treaba. În calitate de fost președinte al Societății Europene de Medicină Nucleară (EANM), Patrick avea relații de încredere cu societățile ştiinţifice europene. La rândul meu, am contactat-o pe prof. Anca Avram (care profesează la Universitatea din Michigan), pe profesorul Douglas Van Nostrand, de la Spitalul MedStar (Washington DC), precum și pe alți specialiști americani recunoscuți în întreaga lume.
În 2017, am contactat Societatea Europeană de Endocrinologie Tiroidiană, al cărei președinte ales pe atunci era prof. Laszlo Hegedus (Spitalul Universitar Odense), care urma să devină ulterior facilitatorul conferinței, ales prin vot de cele patru societăți. Dotat cu carismă, cu răbdare, cu umor, cu talent literar ieșit din comun, poreclit "Căpitanul" de către experți, Laszlo a fost facilitator al conferințelor Martinica-1 (ianuarie 2018), Martinica-2 (martie 2019) și al următoarei conferințe (Martinica-3), care fusese programată în perioada 7-8 martie 2020, dar care a fost întreruptă de pandemie.
- Care au fost rezultatele conferințelor?
- Participanții și-au dat seama că, în ciuda faptului că aveau aproximativ aceleași informații, trăseseră totuși niște concluzii uneori divergente. Pentru a evita repetarea acestei situații, preocupați de fundamentele cercetării în domeniul lor, au elaborat, în cadrul conferinței Martinica-1, nouă principii foarte generale, "Martinique Principles", publicate ulterior în revista "Thyroid". Trebuie remarcat faptul că aceste conferințe la nivel înalt, transdisciplinare, trans-societare și transatlantice reprezintă, prin calitatea excepțională a participanților, o premieră în istoria medicinei. Validate deja de cele mai influente patru societăți ştiinţifice din domeniu, "Principiile din Martinica" sunt cunoscute și aplicate pe toată planeta.
- Dar în România?
- În România, "Principiile" au fost prezentate la Congresul național de medicină nucleară din 2019, de Gilles Kermoison, rezident martinichez în medicină nucleară la Cluj. Acum câteva luni, am făcut o prezentare online pentru studenții de la Universitatea de Medicină și Farmacie "Carol Davila" și pentru membrii Societății române de medicină nucleară.
- Lumea se teme că incidența cancerului de tiroidă ar fi crescut la noi după catastrofa de la Cernobîl. Ce părere aveți?
- Sper că vom avea un răspuns peste vreun an, când Gilles Kermoison o să își susțină teza de diplomă, despre cancerul de tiroidă, în care va compara datele din Martinica, situată destul de departe de Cernobîl, cu cele din România.
- La ce vârstă ați părăsit Galațiul?
- Aveam nouă ani când tata a câștigat un concurs profesional și a fost mutat la București. Eram elev la Liceul de Muzică și Arte Plastice, care poartă acum numele lui "Dimitrie Cuclin", și am fost transferat la Liceul "George Enescu", după care am fost elev la "Cantemir". Cum însă restul familiei (bunicii, verii, verișoarele) rămăsese aici, ne întorceam mereu în vacanțe la Galați și la Gănești, unde aveam neamuri apropiate.
- Aveți medici în familie?
- Sunt primul. Una dintre surori e decan la Facultatea de Farmacie "Carol Davila" din București. Tot la "Carol Davila" am făcut și eu Medicina. Părinții au fost amândoi profesori, iar bunicii dinspre tată, învățători. Pe bunicul dinspre mama nu l-am cunoscut, a murit în prima zi de război, se numea Alec Bușilă și era dintr-o familie de răzeși, rudă cu un inginer celebru de atunci, bun prieten cu Nicolae Iorga. Familia dinspre tată vine din mai multe comune din nordul județului Galați, unde au locuit timp de mai multe generații, dar la origine sunt din Maramureș, descendenți din Dragoș Descălecătorul. Fiind persecutați religios din cauză că erau ortodocși, au preferat să treacă în Moldova. Cred că au și un rol în istoria Mănăstirii Adam.
Gălățeni care au scris istorie în Martinica
În interviul acordat "Vieții libere", medicul Ciprian Drăgănescu vorbește și despre alți gălățeni pe care i-a cunoscut în Martinica, la aproape 9.000 de kilometri distanță de locurile natale. "Am avut plăcerea să lucrez câțiva ani cu doctorul Viorel Dan, cardiolog la același spital, cu care am rămas bun prieten după ce s-a pensionat. O persoană foarte iubită încă în Martinica este jurnalistă Anca Bertrand, născută Ionescu, tot la Galați. Pe ea o știu doar din auzite, pentru că s-a prăpădit în 1972, iar eu am ajuns în Martinica în 1992. A promovat folclorul local și i-a încurajat pe locuitorii insulei să își aprecieze propria lor muzică, pe care a dat-o la radio. Două străzi și o bibliotecă municipală îi poartă numele. Deci au mai fost şi alți gălățeni. Poate mai sunt și alții pe care nu îi cunosc, acum se ajunge mult mai ușor, cu toate dificultățile de moment legate de pandemie", a mai spus dr. Ciprian Drăgănescu.
Foto 1: „Martinica-2”, imagine de grup
Foto 4: Anca Bertrand. Sursă: www.geni.com
