Din colecția "Cele mai clare poezii rămase tablou"
Octava Unu
(!) nu se vedea nimica dinspre zare,
dar aşteptam să vină mai aproape
cel nevăzut, necunoscut, şi care
credeam că poate ştie să-mi adape
singurătatea mea devastatoare
şi năucirea dincoace de ape,
fiindcă după astea nu rămâne
decât dezamăgirea să mă-ngâne (!)
Octava Doi
(!) la deal, printre epave şi recife,
printre atâtea visuri scufundate,
printre tăceri şi printre hieroglife
bâjbâi trecutul şi citesc păcate,
mângâi secunde moarte şi motive
care-au închis şi au deschis lăcate,
în loc să văd sirene lungi, mortale,
cum trec plângând şi singure la vale (!)
