Stau clipele la pândă să fugă din pendule, să fugă din clepsidre, să fugă din Olimp, din cercuri, din pătrate, din cuburi şi din sfere, din tot ce-nseamnă silă şi pierdere de timp! Sub semnul şi teroarea măruntelor tic/tac/(uri) au înghiţit atâtea Sahare de nisip şi au răbdat de sete şi au răbdat de foame şi au primit (devreme) târziuri fără chip! În timp ce zeii acri şi zeele fudule zvârle la cerberi lire, ambrozii şi nectar, secundele stau goale şi sclave la cher ...

Dacă am dreptul la linişte? Îl am, sigur că-l am. Cu vârf şi îndesat, vorba celui care dă un ciur de făină cu titlu de împrumut. Am dreptul la linişte exact din secunda zero la puterea minus patruzeci, după cum a calculat nenea Max Plank. Şi nu mi l-a luat nimeni, niciodată. Chiar am şi ţidulă de proprietate, şi certificate, şi scrisori de acreditare. Dar ce nu am eu ca să dovedesc dreptul la linişte?! Numai că, ăsta-i chichirezul, toate aceste înscrisuri sunt inutile, s ...

Maria mea frumoasă de spatie, cea mai nebună splendidă Marie... ai zis că vii (la vară) să-mi arăţi cum stau alături două jumătăţi, cum să alunec mâna mea flămândă pe un picior de plai înalt şi sfânt până-n clipirea unde sunt la pândă ochi mari şi rari, amari... din când în când! Aşa sunt ochii tăi, frumoasa mea... la vară, dacă vii, îţi spun ceva, ceva ce n-are moarte niciodată în poezia mea ne/vertebrată, ceva ce n-a mai fost până acum şi nici (de-ac ...

Trebuie neapărat să aduc mulţumire Cuiva, chiar osanale, pentru că mi-a dat posibilitatea să trăiesc, să traversez şi să las în urmă o copilărie curată, fabuloasă. Indescriptibilă, pot spune. Chiar şi acum, cărările şi drumurile spre casa părintească îmi tulbură Alcătuirea aproape de sfârşit. Şi acum, când mă duc sau când mă întorc, mă ia de mână o pădure de salcâmi şi mă roagă să mai stau măcar preţ de o suflare prin frunze, prin păsări, prin râpi � ...

Şi chiar acum te rog să fugi din monastire, tulburătoare şi uitată Lorelei... nu m-ai pierdut, încă mai stau în aşteptare, încă mai pun aripi şi jar şi plâns la cai! Şi chiar acum te rog s-asculţi ultima dată: sunt mincinoşi şi răi atâţia cavaleri... habar nu au despre viteazul Don Quijote, nu ştiu că astăzi este mâine minus ieri! Te rog să fugi, nu ai murit, nu da crezare vreunui cuvânt umplut cu fiere şi satrap, nu-ţi irosi prea/frumuseţea prin biserici... mai ...

Şi toţi prietenii (din ce în ce mai puţini, însă foarte importanţi) consideră că-i cea mai proastă alegere să vreau să fac ceva, dar să nu fac, deşi, şi ei, procedează la fel. Şi toţi duşmanii (din ce în ce mai mulţi, însă lipsiţi de orice valoare socială, sufletească) se pronunţă aidoma, deşi, şi ei, devin, din când în când, victimele şi judecătorii propriilor tare de comportament, propriilor apucături care-i transformă în supra/fiare, în unelte violente, ...

!matria mea şede în istorie cu demiurgul de mână prin ograda unde se află cărarea cea mai scurtă dintre copilărie şi bibliotecă, dintre realitate şi vis... demiurgul e îmbrăcat în haine de mire, limba română îi vine perfect, ca o nuntă...sora mea le dă câte o turtă, să aibă până la poarta cu lasciate ogni speranza...închis!   !teiul îşi mătură singur frunzele, trebuie să fie curat când soseşte frumuseţea stelelor căzătoare, când vine fiul matriei de la bibli ...

În fiecare dimineaţă, epitropul popii face curat în jurul bisericii care locuieşte exact pe colţul nord-estic al întâlnirii dintre strada Jiului şi strada Cosminului. În fiecare dimineaţă (în afara zilelor fără dimineaţă) ne salutăm sincer şi prieteneşte, din respect şi nu din amabilitate, mai ales din aia de sinteză, din aia făţarnică. Acest efor para/simpatic ştie să facă de toate: mătură, bate tablă pe casă, face şi drege instalaţii sanitare şi electrice, s� ...

Moto: "sau doi egal cu patru. altă sferă             limită de. ori nu. fără adresă.             urma luminii peste. Frontieră             abandonată-n propria-i viteză."                                          (anonim folk)   În trecut e viitorul cel pe care am uitat să-l observ, să-l gust, să-l chinui, să-l aud...uite, acum e târziu să-l chem încoace, la trăit, la dans, la stat... pot să-l chem...şi, ...

Cunosc foarte bine un popă. Pot spune în faţa oricui, chiar şi în faţa plutonului de execuţie, că-i un popă de treabă, un popă rar. Poate fi dat drept exemplu de model la sate şi la oraşe. Poate fi chiar arătat cu degetul şi slăvit de toţi cei de jos, care mai cred în Cel de Sus. Poate fi chemat oricând la Cina cea de Taină a fiecăruia. Pentru că (nu-i aşa?) fiecare are o misiune pe acest Pământ, fiecare este obligat (se obligă) să-şi care Crucea până la Sfârşitul ...