Vând cioburi de VIAȚĂ, la preţ de nimic -
mă ucide această avere -
fiecare atârnă curat în cârlig,/ şi unic din punct de vedere!
Fiecare e plin de frumos şi de rost
şi poartă trecutu-n lucire,
trecutul de când cât pe ce să fi fost/tuturor poeziilor mire!
N-aveţi nici o frică, veniţi orişicând -
nu am câine rău la intrare,
nu bateţi la poartă şi nu staţi la rând,/ aveţi câte-un ciob fiecare!
Alegeţi încet, până când veţi găsi
misterul luminii din care
aţi vrut să mâncaţi şi să beţi într-o zi/ cu genele lungi şi amare!
Nu cumpără nimeni... privesc amăgit/ plecările voastre prin curte -
iau VIAȚA în spate ca pe-un vârf de cuţit
şi o duc la OBIECTE PIERDUTE!
