Nisipăria de la Balinteşti urma să schimbe la faţă, acum peste trei decenii, o zonă tutelată de viticultură şi producţie agricolă cerealieră. Iniţial a fost gândită ca staţie de sortare/încărcare în vagoane a nisipului de aici, ce era destinat Combinatului Siderurgic Galaţi. Apoi urmau şi alte investiţii. Numai că aşteptatele locuri de muncă de tip industrial n-au mai venit. Schimbându-se vremurile, a decăzut şi nisipul. Astăzi nu-l mai solicită nimeni.
Prima şarjă, produsă în 1977
Kilometri întregi de dealuri au fost supuse, cu vreo 16 ani înainte de Revoluţie, de împuterniciţi ai Universităţii Bucureşti, unor cercetări ştiinţifice minuţioase: s-au luat probe, s-au efectuat analize şi s-a evaluat mărimea depozitului natural de nisip. Concluzii: e bun pentru industria sticlei şi în siderurgie; cantitativ, rezerve pentru zeci de ani de exploatare. În anul 1977, în chiar ziua marelui cutremur de la 4 martie, în Bucureşti, în prezenţa regretatului profesor Gheorghe Cristofan, pe atunci viceprimarul Bereştilor, s-a produs prima şarjă de sticlă de Balinteşti. În alt plan, colosul siderurgic de la Galaţi avea să se aprovizioneze cu nisip de aici vreo doi ani. După 1989 se stopează totul, staţia de sortare, proprietate a unei întreprinderi judeţene din Galaţi, fiind abandonată.
Cerul de la Balinteşti nu are pereche în judeţ
Terenul de sub ea, 13 hectare, ajunge, în contul stingerii unor datorii băneşti, în stăpânirea Consiliului Local Bereşti-Meria; construcţiile de pe el, preluate fără valoare de inventar. Tentativa ex-primarului Adrian Sfârlea de a da, în 2007-2008, o nouă utilitate grelei moşteniri de la Balinteşti, i-a luat pe mulţi prin surprindere. Intenţiona ca din supraînălţările de plăci din beton armat să amenajeze, cu bani europeni, un observator astronomic. A invitat la Bereşti-Meria profesionişti în domeniu, între care domnul Ovidiu Tercu, de la Galaţi, să-şi spună cuvântul. Concluzia: cerul de la Balinteşti n-are pereche în judeţ. Odată început lucrul la el, proiectul ia viteză, împotmolindu-se în faza de depunere. Sfârlea pierde alegerile în 2008 şi se alege praful din observatorul astronomic.
Următorul edil-şef, Victor Dorobăţ, ia şi dumnealui, cum se zice, taurul de coarne, aducând la Staţia de Nisip un om de afaceri italian interesat să deschidă o turnătorie de neferoase. Din nou, rateu: odată plecat, străinul nu mai dă niciun semn de viaţă.
Ca să culci la pământ complexul betonat e nevoie de dinamită performantă, iar Primăria Bereşti-Meria nu are bani pentru cumpărat explozibili. Platformele par să nu aibă moarte. Încercările amatorilor de a disloca cărămida din pereţi i-au dezamăgit, nu poate fi desprinsă decât prin sfărâmare, utilizând scule de pietrar.
