Alexandru Bulgaru, 65 de ani, Balinteşti, comuna Bereşti-Meria. O viaţă întreagă, şofer pe maşini mari. „Primul lucru pe care trebuie să vi-l spun: n-am pământ. Dacă aş fi avut, ce făceam cu el în 2012? Prevăzător, pe când seceta se înteţea, m-am asigurat cu zece saci de porumb cumpărat la preţul de 1,20 lei pe kilogram. Mi-a mers mintea! Acum dispun de stocul meu, deci nu mă va durea capul la iarnă. La noi în casă se consumă mămăligă cu regularitate, o avem pe masă în fiecare zi. E foarte bună! Nu-i fac reclamă, dar asta e - întrece pâinea. Cel puţin cea turcească nu se va putea compara niciodată cu mămăliga de Balinteşti.
Înainte de a intra cu cuţitul în puii rezervaţi pentru vinul nou, voi tăia… coşarul, căci ce să mai fac cu el? Mă încurcă, aşa că îl stric şi-l voi pune pe foc.
În privinţa viei, pentru că m-aţi întrebat în ce stadiu de coacere sunt strugurii: anul acesta, toamna mă va întâmpina cu butuci uscaţi. Privindu-i, le plângi de milă. Sunt arşi. Din toată recolta de struguri va ieşi atât: vin cât să beau o singură dată cu prietenii. Să nu spun că în 2012 n-am avut paharele colorate în roşu…”
Mălaiul, ca prioritate
Mariana Chirilă, 41 de ani, str. Stadionului nr. 62, Bereşti. Face faţă cu dificultate cerinţelor traiului de zi cu zi. Doi copii. Soţul, Ionel Chirilă, e la spital, în Galaţi. Un om fără judecată i-a dat cu ciocanul în cap, nenorocindu-l pentru toată viaţa. Acum, greul în această familie apasă pe umerii doamnei Chirilă. Am discutat cu dumneaei pe trotuar. Ca beneficiară a prevederilor Legii nr. 416, văruia bordurile, pe str. Trandafirilor, între staţia CFR şi PECO. N-a avut cuvinte prea plăcute despre anotimpul care, datorită secetei interminabile, agricultura fără irigaţii a fost redusă la cartofi simbolici şi porumb simbolic. Dealuri în culorile morţii, învinse de arşiţele fără număr.
Mariana Chirilă: „Am prăşit 0,30 hectare de porumb, ieşind în pierdere. 200 de lei aruncaţi în vânt, îngrăşăminte chimice cumpărate degeaba. La fasole n-am scos niciun bob. Supravieţuim, ca familie compusă din patru persoane, din 240 de lei, cât primim de la Primărie. Puneţi-vă în situaţia mea şi împărţiţi-i: pentru băiatul care se duce la şcoală, plata curentului electric, impozite, lemne, medicamente pentru soţ… Ca prioritate, am cumpăra mălai. Trei lei kilogramul! Fără mămăligă nu ştiu cum ne-am descurca, vă spun sincer! Fasole albă şi roşii - de la piaţă. Neavând bani pentru achiziţionat o pompă de tras apa, n-am putut uda roşiile. S-au uscat toate. Carne? Consumăm o dată pe săptămână. Oala de zece litri cu ciorbă o ţin la răcoare în beci. Norocul familiei mele e că sunt o bucătăreasă pricepută: azi, la prânz, am ciorbă de fasole acrită cu aguridă. Nu laşi nimic în farfurie!”
