Consătenii îl ştiu, simplu, de „nea Fane”, omul care şi-a creat tărâmul lui nemaivăzut, la intrarea pe o uliţă din satul Roşcani, comuna Băneasa. Unii se tem de el, alţii îl ocolesc şi prea puţini sunt cei care, din când în când, se întreabă: „Da' ce-o mai fi făcând Fane al nostru, că n-a mai ieşit demult la drum? O mai trăi acolo, în lumea lui?".
Din motive nu tocmai clare, încă de când mijea democraţia şi pe uliţa lui, Fane, acum în vârstă de 74 de ani, a început să-şi ridice fortificaţii de buruiană mai înaltă decât un stat de om, de jur împrejurul casei, până când vegetaţia s-a răspândit, acoperitu-i bătătura cu totul. Acum, plantele lăsate să spere că vor putea înghiţi într-o zi întregul tărâm, au căpătat un aspect ameninţător. Vecinii i le-ar fi tăiat demult, dar el nu le-a permis. În scurt timp, punţile dintre casa lui şi restul satului s-au tăiat cu totul şi nici un consătean n-a mai pătruns până în adâncurile împărăţiei camuflate de vegetaţie.
Ce e ciudat în împărăţia lui Fane? Odată intrat aici, uiţi parcă de toate cele pe care le-ai lăsat afară. Fiecare fereastră, fiecare uşă şi mare parte dintre garduri sunt acoperite cu sute şi sute de petice multicolore. Sacoşe, cartoane, sârme, cârpe, table şi orice alt material i-a mai stat la dispoziţie ca să-şi decoreze casa. Înăuntru e imposibil să păseşti, din cauza bulendrelor adunate. N-are curent, n-are apă, n-are căldură şi, totuşi, trece iarnă după iarnă. Unii dintre vecini spun că şi-a trăit întreaga viaţă ca holtei, dar că are ceva nepoţi care mai vin, din timp în timp, să-i aducă de mâncare.
Păcat este că nea Fane s-a mutat aproape cu totul în lumea pe care şi-a creat-o, în ani lungi de suferinţă, în mintea lui. Acum e la Roşcani, peste câteva secunde mintea îi fuge pe străzile Constanţei postbelice. Ba e gata-gata să urce pe scenă, alături de Mioara Velicu, ba îşi aminteşte cum hoţii au intrat peste el în casa şi l-au jefuit de toate cele. A cântat într-o fanară, spun oamenii. A fost violonist, pe undeva, dar n-am reuşit, încă, să-i dăm de urmă, prin arhive. O vreme a avut un violoncel la care cânta, dar, nu se ştie cum, solidul instrument a dispărut.
Probabil ar cânta nea Fane şi acum de-ar rupe arcuşul, dacă ar avea măcar o vioară…
