două bucăţi de cer aşa rotunde
iubiţi şi respectaţi cu suprapreţ
singurii ochi în care se ascunde
albastrul s/pus demult la voroneţ
ai grijă domnişoară să nu-ţi cadă
enigma bleusielului pe jos
de milă n-ar mai ninge cu zăpadă
şi n-ar mai învia iisus hristos
n-ar mai ploua cu nici un fel de apă
s-ar face mări cu lacrimi de învinşi
fă-i prizonieri în fiecare pleoapă
decât învingători mai bine sfincşi
n-am mai ştiut de mult atât albastru
de când nimicul a făcut bigbang
s-au spânzurat istorii în dezastrul
acestor ochi cu vârf de bumerang
ai grijă domnişoară să nu-i stingă
vro oarbă tentativă de îngheţ
aruncă-mi lancea lor în partea stângă
şi ia-mă sclav şi câine-n voroneţ
