O călătorie de la Galaţi până în comuna Drăguşeni te învăluie într-un amalgam de imagini rustice. Dacă dealurile, câmpiile şi căruţele îţi trimit gândul la tradiţii şi la patrimoniul românesc, atunci drumurile „bombardate” de vreme şi „marea de cratere” îţi pun în faţă un sistem infect de administrare a domeniilor fundamentale pentru o comunitate.
Străzile celor şapte sate - Drăguşeni, Adam, Căuieşti, Fundeanu, Ghingheşti, Nicopole şi Ştieţeşti - din comuna care numără peste 5.300 de locuitori nu au fost asfaltate niciodată, deşi arată ca după război. În comună sunt atât drumuri naţionale, cât şi judeţene, acestea realizând conexiunea între Galaţi şi Drăguşeni, dar şi între satele vecine.
"Nu am avut proiecte de investiţii pentru asfaltarea drumurilor niciodată, şi nici pentru anul 2015 nu avem. Noi, cei de la primărie, împreună cu locatarii care au căruţe, am făcut câteva plombări, pentru că se formau şanţuri pe străzi. Nici măcar drumul de la intrarea în comună, care este judeţean, nu a fost reparat. Am fost la CJ Galaţi, unde am discutat cu domnul administrator Fotea şi ni s-a promis că strada va fi asfaltată. Satele din comună nu pot să mai aştepte, pentru că drumurile devin tot mai proaste, aşa că încercăm noi să acoperim gropile cu ce avem. Din câte îmi amintesc, drumul de la Ghingheşti, DC 103, a fost reparat capital în 2013-2014. O suprafaţă de un kilometru a fost pietruită, dar între timp au reapărut problemele", ne-a declarat Dumitru Vintilă, secretarul Primăriei Drăguşeni.
Puţini oameni ştiu că doar la 70 de km de Galaţi există adevărate comori ale judeţului. Atracţiile turistice nu sunt foarte cunoscute nici măcar pentru gălăţeni. "Noi vrem să promovăm mai mult obiectivele turistice din zonă: mănăstirea pe care o avem, cabana de vânătoare şi pădurile, dar tocmai din cauza drumurilor proaste nu putem să o facem. Turiştii ar fi indignaţi şi ar renunţa la o călătorie printre gropi. Şi pericolul de accidente este foarte mare. Pe unele porţiuni de drum, nici nu ai cum să ocoleşti gropile, iar dacă mergi pentru prima data pe acolo, este imposibil să ştii că trebuie să încetineşti", ne-a mărturisit Andrei Gheorghe, viceprimarul comunei.
După deszăpezire şi ploi, diametrul craterelor creşte, iar localnicii nu prea se încumetă să-şi scoată maşinile din curte. Avantajul, spun sătenii, este că în majoritatea curţilor vezi câte o căruţă, întrucât pe drumurile comunei este cel mai sigur mijloc de transport.
"Nimeni nu ne dă dreptate..."
Data de 23 mai 2013 este una tristă pentru toată populaţia din Drăguşeni. Natura s-a dezlănţuit pentru prima dată în această zonă, aparent liniştită. Din cauza unei tornade care a durat numai trei minute, 30 de case au fost afectate, dintre care una s-a ruinat complet.
Deşi pagubele au fost majore, autorităţile nu au recunoscut că la Drăguşeni a fost o tornadă, ci doar un vârtej foarte puternic. Mai mult decât atât, secretarul primăriei ne-a spus că locatarii afectaţi nu au primit niciun ajutor din partea statului. "Două sate au fost afectate de tornadă, Ghingheşti şi Drăguşeni, iar pagubele au fost foarte mari. Zburau acoperişurile caselor prin toate părţile, iar oamenii din alte sate sunau la primărie, ca să afle ce se întâmplă.
Unii oameni nu au reuşit nici măcar astăzi să-şi reconstruiască locuinţa şi stau pe la rude. Mulţi dintre ei abia îşi construiseră o casă, cu banii câştigaţi în străinătate.
După calamitatea asta, au venit câteva comisii de la ISU, CJ, SGA şi au calculat valoarea pierderilor, însă toate sumele au rămas doar pe hârtie. Mai târziu, ni s-a spus că specialiştii în meteorologie au sesizat un vânt cu peste 70 km/h şi nu o tornadă, aşa cum considerăm noi. Din păcate, localnicii suportă şi acum efectele fenomenului din 2013. În mare parte, vegetaţia a fost distrusă, iar comuna este înconjurată de pădure. Drumurile, şi aşa proaste, au fost şi ele afectate”, ne-a spus secretarul Primăriei, Dumitru Vintilă.
Obiectivele turistice, mândria comunei
Povestea comunei Drăguşeni nu începe niciodată fără menţiunea Mănăstirii Adam şi a Cabanei Stroiu. Oamenii din zonă spun că au o adevărată comoară lângă ei, dar turiştii din ţară nu dau buzna. Motivul - infrastructura drumurilor - este suficient de convingător pentru călătorii care vor să ajungă în siguranţă la destinaţie. "Dacă ar şti oamenii din toate colţurile ţării că în staul Adam este o mănăstire unde se fac minuni, cu siguranță ar încerca să ajungă cât mai des pe aceste meleaguri. Drumul prin pădurea Banciu este mai anevoios, dar priveliştea pe care o găseşti aici îţi recompensează efortul călătoriei. Turiştii din zonă vin cel mai des la mănăstirea de maici pe data de 15 august, pentru că atunci este hramul aşezământului Adormirea Maicii Domnului", ne-a povestit viceprimarul.
Când a ajuns echipa „Vieţii libere” la Mănăstirea Adam, maicile munceau cu spor. Una dintre călugăriţe a mers cu noi în biserică şi ne-a împărtăşit povestea aşezământului: "În a doua jumătate a secolului al XVI-lea, un cioban îşi păştea turmele pe aceste meleaguri. Într-o zi, în faţa lui apare un călugar „din ţinuturi răsăritene“, care i-a arătat o icoană a Maicii Domnului „cu puteri mari, făcătoare de minuni“. Ciobanul ridică o bisericuţă de lemn, în 1559. În urma luptelor dintre turci şi români, schitul s-a ruinat. Doar icoana Maicii Domnului, considerată iniţial pierdută şi ea, va fi găsită, după ani, într-un stejar. Aceasta a fost o minune, iar preoţii au ridicat icoana din grădină şi au reaşezat-o în biserica reconstruită".
La aşezământul sacru există şi un atelier specializat în costume populare. Specialistele în confecţionarea costumelor tradiţionale realizează de zor modele unicat, din ţesături naturale. „Atelierul de la Mănăstirea Adam colaborează cu Centrul Cultural din Galaţi. În mod special, acolo ajung lucrările noastre, dar mai avem şi comenzi. Aici lucrăm doar cu modele unice, până şi materialul îl facem noi, aşa cum se făcea pe timpuri. Încercăm să continuăm tradiţia românească, portul popular fiind o mândrie a neamului”, a mărturist o doamnă de la atelier.
Lângă satul Adam, se află şi Cabana Stroiu, cunoscută pentru partidele de vânătoare, îndrăgite de Ceauşescu. Astăzi, cabana este folosită numai atunci când în Pădurea Adam se organizează vânătoare cu străini.
Foto Florin Răvdan
