Legumicultura este ocupaţia de bază a aproximativ 60 la sută dintre localnicii din Umbrăreşti, o comună vie, aflată în plină dezvoltare, dacă ţinem cont de gospodăriile celor aproximativ 2.400 de familii şi casele aflate în plin proces de construcţie, pe care le-am văzut, în urmă cu doar două zile. Inginerul agronom Tudorel Druţă, care activează în cadrul Compartimentului Registru Agricol, din Primărie, ne-a spus, întrebat fiind despre solariile oamenilor, că „rivalizăm cu Matca”.
Şi nu este de mirare, în condiţiile în care, într-un tur prin satele care compun comuna, am văzut solarii la tot pasul. În unele zone am putut zări, departe, în câmp, în spatele caselor, echipe formate din trei până la cinci-şase persoane care lucrau de zor la învelirea solariilor, semn că pentru cei care trăiesc din legumicultură nu mai este timp de stat până târziu, în toamnă. În Umbrăreşti am întâlnit, întâmplător, şi o familie din Galaţi, care, la doar câţiva ani de la pensionare, a ales să se retragă la ţară. La fel ca multe alte familii, gălăţenii pe care i-am întâlnit aveau în spatele casei un solariu, însă nu au dezvoltat o afacere din asta, ci l-au pus pe picioare pentru consum propriu. Tot în spatele casei, gălăţenii, care au locuit în zona IREG până în urmă cu doar câţiva ani, au dezvoltat o livadă, de unde culeg fructe proaspete, de care nu se bucură doar soţii Cazacu, ci şi copiii şi nepoţii acestora, care locuiesc în municipiul Galaţi.
„Sunt tineri care au multe solarii, solarii mari. Lucrează foarte mult la ele, de dimineaţă şi până seara târziu. Avem chiar vizavi o familie tânără, căsătorită nu de mult timp, care au, cred, cam 25 de ani, dar muncesc mult la solarii. Noi avem o bucăţică de vie, livadă, solariul. Le dăm şi copiilor, nepoţilor şi consumăm şi noi. Cei care trăiesc din legumicultură încep activităţile încă din luna ianuarie. Au foarte mult de muncă”, ne-a spus doamna Cazacu. Efortul fizic şi grijile pe care le au cei care trudesc, zi de zi, la solarii, pare să nu fie totuşi în zadar. Casele celor mai mulţi dintre localnicii care, cel mai probabil, trăiesc din legumicultură sunt renovate şi îngrijite, iar gardurile şi grădinile asemenea. Dacă în spatele acestora nu s-ar zări crestele solariilor, ai putea trăi cu impresia că multe dintre imobile reprezintă de fapt case de vacanţă. După cum ne-au mărturisit unii dintre săteni, există şi câţiva localnici care au lucrat în străinătate, timp de câţiva ani, însă au revenit în localitate, iar economiile şi le-au investit în agricultură. În prezent, şi aceştia au pus bazele unor afaceri profitabile în legumicultură şi doresc să îşi extindă activitatea.
Pe lângă cele patru balastiere, în comuna Umbrăreşti, potrivit primarului, mai sunt câteva depozite de materiale de construcţie, de pesticide şi îngrăşăminte, firme de construcţii ceva mai mici, magazine, farmacii şi, nu în ultimul timp, combinatul de vinificaţie, care asigură o serie de locuri de muncă.
Cu toate acestea, autorităţile locale spun că ar mai fi nevoie de investitori, întrucât lipsa locurilor de muncă se simte şi în Umbrăreşti. Primarul Stoica Paraschiv ne-a spus că şi-ar dori ca, după modelul Iveşti, să ia naştere şi la Umbrăreşti o fabrică de confecţii.
