Fortificaţiile de la Nămoloasa, prea tari pentru invadatorii ruşi
Foto: Marius Negri 

Fortificaţiile de la Nămoloasa, prea tari pentru invadatorii ruşi
Evaluaţi acest articol
(21 voturi)

Pe câmpurile de pe teritoriul comunei Nămoloasa, martore tăcute ale trecerii vremii, se găsesc peste zece cazemate construite în urmă cu 75 de ani, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Cazematele au făcut parte din linia defensivă Focşani - Nămoloasa - Adjud, totul fiind gândit pentru a ţine piept unei eventuale invazii ruseşti. Tot efortul depus pentru punerea la punct a acestui sistem s-a dovedit însă inutil în momentul în care Armata Română a întors armele împotriva aliaţilor nemţi de până atunci.

Pe teritoriul comunei Nămoloasa, există două tipuri de cazemate: unele construite între anii 1888 şi 1893, pe timpul Regelui Carol I; cea de-a doua generaţie de cazemate a fost pusă la punct în anii celui de-Al Doilea Război Mondial. Acestea din urmă sunt vizibile şi astăzi. "Cazematele construite în cea de-a doua parte a secolului al XIX-lea erau din cărămidă, la interior, şi tencuite, la exterior. Cel de-al doilea rând de cazemate, construite în colaborare cu nemţii, sunt foarte rezistente", a precizat Adrian Răzmeriţă, primarul din Nămoloasa.

Soldaţi nemţi ascunşi de localnici din calea ruşilor

Potrivit militarilor români care au luat parte la construirea liniei de fortificaţii, modul în care cazematele au fost realizate era o premieră pentru vremea respectivă. Fierul beton provenea de la Reşiţa, iar cimentul, de la fabrica din Brăila, singura care făcea ciment Portland în Europa de Est. Nu este astfel de mirare că ruşii care au încercat să le demoleze cu dinamită nu au reuşit să le distrugă decât în parte.

De altfel, la Nămoloasa, lumea încă îşi mai aminteşte de perioada anilor de război. "Au rămas foarte mulţi nemţi aici, sătenii i-au ascuns în beciuri, prin şuri sau pe unde se putea, pentru a-i feri de ruşi. Nemţii erau iubiţi de localnici, pentru că erau civilizaţi şi se purtau frumos cu copiii şi cu vârstnicii. Când a venit Armata Rusă, lucrurile s-au schimbat, localnicii fiind lăsaţi fără proviziile de care aveau nevoie pentru a supravieţui. Când ruşii îi prindeau pe nemţi, îi duceau la marginea satului şi îi împuşcau fără milă. Spre exemplu, o localnică de aici, care a trăit până de curând, ascunsese în pivniţă doi nemţi, unde au rămas până la sfârşitul războiului. Nu ştia nimeni de ei. După ce s-a terminat războiul, au plecat în Germania. Prin anii '80, însă, au revenit pentru a-i mulţumi şi i-au adus cadouri care nu se găseau atunci pe la noi. Au invitat-o chiar şi în Germania. Astfel de poveşti, reale, de altfel, mai sunt", ne-a mai spus primarul din Nămoloasa.

O altă dovadă cât se poate de palpabilă a războiului o reprezintă obuzele găsite în mod constant la Nămoloasa. Utilajele agricole care sapă pământul au găsit obuze intacte chiar şi la 70 de centimetri sub pământ. Chiar şi anul acesta a fost găsit un astfel de proiectil. În astfel de situaţii, obuzele sunt ridicate de cei de la Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă, care le distrug în condiţii de siguranţă.

Fortificarea zonei Galaţi-Focşani a fost una dintre priorităţile Armatei Române, încă din anul 1887. Se încerca astfel apărarea porţiunii cuprinse între marele cot al Dunării şi Carpaţii de Curbură. Construcţia acestei linii defensive a început în 1888 şi s-a finalizat în 1893. Costul total al lucrărilor a fost de 26.422.640 de lei, adică peste jumătate din bugetul cheltuielilor Ministerului de Război pe anul 1893.

La începutul Primului Război Mondial, în regiunea Focşani - Nămoloasa - Galaţi se găseau 676 de tunuri, obuziere şi mortiere. În februarie 1915, la fortificaţii se găseau peste 7.000 de militari. În timpul conflictului, însă, aceste fortificaţii au fost inutile, fapt ce nu a împiedicat construirea altora noi, în cel de-Al Doilea Război Mondial.

"Linia Focşani - Nămoloasa - Adjud era fortificată în beton, realizându-se o poziţie de rezistenţă cu liniile clasice de apărare, reieşite din experienţa războiului. Existau trei linii betonate: linia principală de rezistenţă, linia de dublare şi linia redutelor. Fortificaţiile acestor poziţii fuseseră completate printr-o linie înaintată de "tabruk-uri", pe linia de contact, şi organizaţiuni în adâncime pe 60 de kilometri. Poziţia era barată de şanţuri anticar, toate cazematele fuseseră întărite prin acoperire cu un strat gros de pământ şi camuflate în teren. Desigur, era o poziţie avantajoasă, care prezenta totuşi un singur dezavantaj: avea spatele descoperit", scrie generalul Constantin Pantazi, în lucrarea "Cu mareşalul până la moarte" (Ed. Publiferom).      

Atestare documentară de peste 500 de ani

Nămoloasa este atestată documentar de pe vremea lui Petru Vodă, în anul 1448. Pe atunci, localitatea era considerată o adevărată poartă de trecere între Moldova şi Ţara Românească. Între 1830 şi 1835, aici este atestată funcţionarea unei importante vămi, care îi taxa pe mocanii vrânceni, băcăuani şi ardeleni (numiţi şi ungureni), care treceau pe aici cu turmele, la iernat, după ce coborau de la munte sau traversaseră Carpaţii prin culoarul Ojdula-Soveja sau prin pasul Oituz.

60 de localnici fac naveta la serviciu

Cei mai mulţi dintre salariaţii din Nămoloasa lucrează la Focşani, în domeniul confecţiilor. Alţi localnici fac naveta la Măxineni (judeţul Brăila), unde funcţionează o fabrică de încălţăminte. Şi în comuna învecinată, Năneşti, sunt angajaţi locuitori din Nămoloasa, într-o fabrică de mobilă. În total, în jur de 60 de oameni fac naveta, pentru a putea avea un loc de muncă.

"Numărul salariaţilor din comună sare de 100, cu tot cu angajaţii Primăriei şi cu cei de la asociaţiile agricole. Ar putea fi şi mai mulţi salariaţi, însă investitorii nu se îngrămădesc să vină aici. De multe ori, potenţialii investitori au fost ţinuţi departe chiar de teama de inundaţii (Nămoloasa este aşezată ca într-un lighean, cu apele Siretului scăldând latura de nord-vest a comunei - n.r.). Unii au fost chiar la un pas de a semna, dar s-au retras în ultimul moment. Sper, însă, ca în scurt timp să avem mai mulţi investitori, încurajaţi şi de proiectele de investiţii aflate acum în desfăşurare", este de părere primarul din Nămoloasa, Adrian Răzmeriţă.   

Zeci de loturi de casă, în aşteptarea locuitorilor

Chiar dacă este aşezată la marginea judeţului, la o distanţă de 60 de kilometri de municipiul Galaţi, comuna Nămoloasa pare să atragă în continuare oameni dispuşi să renunţe la traiul de la oraş, în schimbul liniştii şi a aerului curat de la ţară. Procesul atragerii de noi locuitori este însă îngreunat de lipsa locurilor de muncă, o "boală" omniprezentă în mai toate satele din judeţul Galaţi.

Doar pe parcursul acestui an, 60 de persoane şi-au făcut buletin de Nămoloasa. Este vorba, în mare parte, de oameni originari de aici, care, odată ieşiţi la pensie, au preferat să se retragă de la oraş. Pe lângă aceştia, primarul Adrian Răzmeriţă spune că sunt şi tineri care s-au întors din străinătate, pentru a-şi ridica case sau vile în sat. Chiar dacă pleacă din ţară din nou, cel mai probabil aceştia se vor stabili la un moment dat în localitate.

"Anul trecut, numărul locuitorilor a crescut uşor. Este un fapt care mă bucură şi sper să fie şi anul acesta la fel. Acum, populaţia comunei este destul de îmbătrânită, media de vârstă fiind de 60 de ani. Consider totuşi că prin infrastructură şi prin investiţii îi poţi atrage pe oameni. Acesta este secretul, cred. Până în 2020, avem în derulare mai multe proiecte de investiţii, în valoare totală de peste cinci milioane de euro. Vreau ca, în 2020, comuna să arate cu totul altfel. Vrem să construim sistemul de canalizare şi staţii de epurare. Un alt proiect important este asfaltarea drumurilor din comună. În momentul de faţă, avem asfaltaţi zece kilometri. Comuna se întinde însă pe o suprafaţă mare, astfel încât mai trebuie asfaltaţi 27 de kilometri de drumuri comunale. Şi pentru acest proiect, şi pentru cel de canalizare ne aflăm acum în demararea etapei de licitaţii", a explicat primarul Adrian Răzmeriţă.

Reabilitarea şcolii şi a căminului cultural sunt alte două proiecte aflate în fază avansată de execuţie. "Avem şi 30 de locuri pentru construcţia de case, pe care le dăm în concesiune, gratuit, pentru o perioadă de 49 de ani, oricui doreşte să se stabilească aici. Fiecare teren are 1.000 de metri pătraţi. Toată comuna este electrificată", a adăugat edilul din Nămoloasa.

Două utilaje pentru deszăpezirea satelor Nămoloasa şi Crângeni

În 2008, atunci când a preluat mandatul de primar, actualul edil din Nămoloasa spune că cele două localităţi din comună rămâneau înzăpezite chiar şi câte două săptămâni, ţinând cont de poziţia periferică a comunei pe harta judeţului. Lucrurile s-au schimbat însă destul de mult de atunci, după ce, în 2009, primăria a cumpărat un tractor cu lamă de deszăpezire. În 2013, a urmat achiziţia unui buldoexcavator, dotat, de asemenea, cu lamă pentru îndepărtarea zăpezii. "În câteva ore, şoselele şi străzile sunt deszăpezite. Acest lucru este benefic pentru toţi locuitorii, dar mai ales pentru bătrânii care au nevoie de alimente sau de medicamente. Am desemnat câte o persoană care să aibă grijă pe timp de iarnă de vârstnicii rămaşi fără susţinere", a precizat primarul Adrian Răsmeriţă.        

Maşină de pompieri cumpărată în 2010

Până în 2008, în comuna Nămoloasa exista o maşină de pompieri fabricată în 1965, autospecială care funcţiona mai mult cu numele. "În cazul unui incendiu, până ajungeau pompierii de la Iveşti (distanţă de 25 de kilometri - n.r.), ardea tot. Din acest motiv, în 2010 am cumpărat o autospecială, am angajat trei persoane şi am înfiinţat un post pentru situaţii de urgenţă. În fiecare zi, doi angajaţi sunt de permanenţă, pentru a putea interveni în cazul unei nenorociri", a spus Adrian Răsmeriţă, primarul din Nămoloasa.       

Peste 200 de elevi, într-o şcoală renovată

În jur de 230 de copii învaţă la şcoala gimnazială şi la grădiniţa din comuna Nămoloasa. În total, aici predau 19 dascăli, localnici şi navetişti. Pentru dascălii care fac naveta, Primăria asigură transportul, potrivit primarului Adrian Răzmeriţă. Anul acesta, elevii au început anul şcolar într-o clădire proaspăt renovată, care arată acum mai bine decât multe şcoli de la oraş.

Peste 150 de dosare la venitul minim garantat

La Primăria din Nămoloasa există în prezent 172 de dosare pentru acordarea venitului minim garantat de stat, pe baza Legii 416. Numărul asistaţilor social este în scădere faţă de alţi ani, potrivit primarului Adrian Răzmeriţă. "Îi folosim pentru lucrările de toaletare şi curăţare a spaţiilor publice sau acolo unde este nevoie de ei. În cazul în care nu fac numărul minim de ore, pot rămâne fără ajutorul social", a precizat edilul.        

 

     

Citit 14392 ori Ultima modificare Duminică, 19 Noiembrie 2017 13:59

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.