Cea mai grea meserie din lume, aceea de a fi părinte, se învaţă din mers, sunt de părere specialiştii, dar sunt o serie de reguli de care atât taţii cât şi mamele trebuie să ţină cont şi chiar să le exerseze înainte de venirea pe lume a copilului.
Fiecare părinte culege roadele a ceea ce a investit în creşterea, educarea şi formarea copilului abia când acesta ajunge la maturitate. Pentru rezultate pozitive, sunt importante, susţin psihologii, chestiile mărunte, de bază, care ţin de atitudinea părintelui faţă de copil şi de felul cum adultul îl direcţionează pe cel mic spre formarea unei personalităţi puternice, bine conturate şi independente.
În opinia psihologului Laura Maria Cojocaru, cuvintele sunt cele mai puternice arme, dacă vrei să răneşti un copil. ”Chiar şi o mică remarcă adusă asupra sa, l-ar putea face să plângă. Nu-ţi numi copilul incapabil, nu-l compara cu alţii, nu-l face să se simtă inutil. Eşti părinte, fii mândru de el! Nu-l educa aşa cum vrei tu, ci aşa cum este firesc. Este un ciclu greu, un proces prin care, abia după ani şi ani se vor vedea roadele, dar unde mulţi pot eşua cu graţie”, declară psihologul Laura Maria Cojocaru.
Pentru ca timpul să nu îi prindă pe părinţi cu temele nefăcute, specialistul le recomandă şapte sfaturi utile, care vor contribui major la creşterea sănătoasă a copiilor, mai ales psihic şi emoţional.
1. Nu vă învăţaţi copiii să asculte orbeşte de voi. Aşa îi vor asculta orbeşte pe alţii! Învăţaţi-i să discearnă între ce este sau nu util şi valoros pentru ei!
2. Nu vă învăţaţi copiii să accepte critici "constructive" şi demotivări de genul: "nu este suficient", "puteai mai bine", "copilul lui X este mai bun ca tine", "râde lumea de tine". Aşa vor accepta ca stimă lor de sine să fie călcată în picioare de oricare alţii! Învăţaţi-i încurajarea, susţinerea, aprecierea, respectul şi acceptarea.
3. Nu vă învăţaţi copiii să accepte să fie învinovăţiţi pentru renunţările şi "sacrificiile" voastre. Astfel, când vor fi adulţi, nu vor putea să-şi asume responsabilitatea a ceea ce sunt! Învăţaţi-i sinceritatea, asertivitatea şi asumarea responsabilităţii!
4. Nu vă învăţaţi copiii să creadă că micile lor suferinţe apar pentru că merită să fie pedepsiţi de viaţă, de Univers sau de Dumnezeu pentru că nu fac ce spuneţi voi sau nu sunt cum vreţi voi. Aşa vor ajunge să accepte abuzuri, crezând că le merită. Învăţaţi-i să caute şi să înţeleagă lecţia din întâmplarea respectivă!
5. Nu vă învăţaţi copiii să accepte să facă ceea ce le cereţi fără să li se explice motivul! Aşa vor ajunge să accepte inclusiv lucruri care nu le sunt benefice. Învăţaţi-i să asculte cu atenţie, să analizeze, să întrebe, să negocieze!
6. Nu vă învăţaţi copiii să creadă că "nu pot", "nu ştiu", "nu reuşesc", "greşesc". Aşa vor accepta ca alţii să le hotărască drumul vieţii. Învăţaţi-i să dea visului lor toate şansele posibile, să înveţe să caute soluţii!
7. Nu vă îndrumaţi copiii să realizeze visul vostru neîmplinit. Aşa vor învăţa să renunţe la ei şi la nevoile lor. Învăţaţi-i că visul lor este tangibil, realizabil, utilizându-şi resursele proprii.
