Bun găsit, dragi iubitori de animale! Şi astăzi vom încerca să vă oferim sfaturi utile pentru creşterea şi îngrijirea animalelor de companie. Continuăm dezbaterea începută săptămâna trecută privind asemănările dintre stăpân şi animalul de companie şi despre cât de mult se pot influenţa unul pe celălalt.
Contrastele se atrag… sau nu
Aşa cum spuneam, de cele mai multe ori, asemănarea dintre câine şi om nu e doar exterioară: aveţi faţa posacă precum buldogul, sunteţi ciufulit ca un caniş sau agitat ca un pechinez. Similitudinile vizează mai degrabă comportamentul şi temperamentul stăpânului. De pildă, o persoană dinamică va prefera un câine cu multă energie, dornic să facă mişcare, iar una mai comodă din fire un câine mai puţin amator de mişcare.
Desigur, şi contrastele se atrag. Aşa se face că, o persoană mai puţin dinamică ar putea alege un câine energic tocmai pentru ca, mobilizat de patrupedul jucăuş, să facă mai multă mişcare, câştigând la capitolul sănătate, pierzând din kilogramele în plus şi socializând mai mult. Numai că o persoană vârstnice sau cu probleme se sănătate ar putea să nu poată ţine ritmul cu energicul căţel şi atunci ambii ar avea de suferit! Ba mai mult, depăşit de situaţie, stăpânul ar putea renunţa la animal într-un mod mai mult sau mai puţin benefic pentru câine: adopţie sau, mai trist, abandon. La polul opus, o persoană dinamică ar putea să convingă un animal mai leneş din fire să facă mai multă mişcare, fapt cât se poate de benefic în cazul unui animal cu probleme de greutate. Numai că încăpăţânarea animalului de a nu fi pe măsura dorinţelor stăpânului ar putea avea efect negativ asupra amândurora. Şi iarăşi s-ar putea ajunge la abandon.
