„Mișcarea eternă” și „Eternitatea contemplării” s-au întâlnit, vineri, 17 octombrie, la Galeria de Artă "N. Mantu", într-„o seară de poveste țesută de ursitorii de destine artistice: Marius Tița, Gheorghe Miron, Adrian Corcăcel și artiștii Filialei Galați a Uniunii Artiștilor Plastici (UAP) din România”, după cum a postat pe Facebook, recunoscător, unul dintre artiștii-eroi ai serii, Omul-Acuarelă Vasile Trandafir, stabilit de câțiva ani buni în minunata Polonie, în capitala Varșovia, unde povestea vieții sale a căpătat accente artistice la propriu, după ce a început să fie pasionat de acuarelă, o tehnică dificilă, care presupune atât exercițiu, cât și har, după cum a subliniat în felul său inconfundabil, Adrian Corcăcel, președintele Filialei UAP.
Invitatul special, Marius Tița, Criticul, dar mai ales Înțelegătorul Înțelept, a fost, ca întotdeauna, eclatant, dar instructiv, amical, cu adevărat analitic, dovedindu-se iar și iar un prieten al gălățenilor, dar și al artei adevărate, care poate face istorie.
Curatorul expoziției, artistul plastic Gheorghe Miron, a preferat, de data aceasta, să lase „munca” să vorbească, prin flerul arătat la armonizarea vecinătății exponatelor (și Tot ce mai presupune Curatoriatul), dându-se exemplul „bocancilor” așezați în zona „pământurilor” și recoltelor, cel mai „vorbăreț” dintre artiști fiind Vasile Trandafir, poate din dor de prea frumoasa limbă românească (explicând și titlul de pe afiș - „VATRA, 2x3x10”), Lucian Jitariuc, Sculptorul, punând accent pe mulțumiri și invitații la festinul de după.
S-a organizat și o tombolă, „darul special al lui Vasile Trandafir pentru gălățeni”, trei lucrări ale sale fiind câștigate de trei persoane înscrise la concurs.
Culorile, din ce în ce mai îndrăznețe, au intrat, abstract sau nu, quasi-suprarelist ori naturalist, în dialog cu Ana lui Manole, cu Ducesa marmoreană, care a adunat cele mai multe selfieuri (nu întâmplător, modelul preferat fiind chiar una dintre cele trei pisici ale lui Jitariuc, după cum a povestit Gigi Miron), cu valurile (Mării Baltice?), cu peisaje din Osieck, cu „Dragostea maternă”, „Vărsătorul”, „zbor sau dor de libertate”, „Fluturele”, „Odihna”, sub numele căruia s-au ascuns cei doi bocanci din „piatră recompusă” (cu atâtea și atâtea semnificații), „Fata Dunării”, o „Noapte în Varșovia”... Cum se scrie în altă postare, „VATRA 2015-2025 Zece ani de Clipe de istorie personală, de la descoperire, orgoliu și ambiție, la întrebări, căutări și aspirații, la conștiență.”.
Cei doi vecini (din sate megieșe din nordul Moldovei) se regăsesc întru spirit, pentru toți iubitorii de frumos, la Galeriile "Nicolae Mantu", până pe 5 noiembrie 2025! A fost dialog, și a fost cântec al Acuarelei, al Marmurii, al Lemnului, al Pietrei, al Omului și al Prieteniei!
