Din colecţia "Cele mai triste/frumoase poezii rămase tablou" DOUĂ MĂȘTI (II) (mic... tratat de teatru)

Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

Cât sacrificiu-ntru perfecţiune

cu doi actori... atât... ce să ascundă

când piesa (nu)-i pe placul tuturor -

extaz şi agonie-ntr-o secundă?!

Divină şi demonică lucrare -

joc de-ntremat şi destrămat la vise...

aplauze... urlări... fluierături...

şi uneltiri năprasnice-n culise!

Poftiţi, vă rog... poftiţi în caruselul

cu tot ne/viul pus la încercare -

actorii noştri sunt şi dramaturgi

ai clipei cu sclipiri ne/muritoare!

Acum veniţi... acum nu se termină...

numai „acum” trăieşte în pursânge...

bateţi din palme, sunteţi în flagrant -

O MASCĂ RÂDE ȘI O MASCĂ PLÂNGE!

Citit 7374 ori Ultima modificare Luni, 30 Noiembrie -0001 02:00

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.