Din colecția „Cele mai clare poezii rămase tablou”
(!) când o vezi, zici că abia a ieşit din diagonala
televizorului: trup de mătase, picioare
lungi până la sfârşitul drumului, ochi mari
şi sâni hapsâni, de-ţi vine să mori prin re/muşcare (!)
(!) când o văd, alde terchea-berchea salivează,
parcă sunt câinii tovarăşului Pavlov,
parcă sunt guşterii pseudo/împăratului Mao
lângă porţia de orez cu friptură de păianjeni mov (!)
(!) când o văd, alde Casanova de cartier sar pe geam
şi inundă şanţurile cu lacrimi de crocodil,
se dau cu capul de colţurile neantului,
înghit grenade ofensive şi mor inutil (!)
(!) când o vezi - zice prietenul meu misogin -
îţi vine să ucizi toată suflarea din lume, să rămână
singură, şi s-o părăseşti, şi apoi s-o cauţi
toată viaţa, cum cauţi în deşert o fântână (!)
