Oare de ce? Deoarece! (trimişii şi veniţii mei)

Oare de ce? Deoarece! (trimişii şi veniţii mei)
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Din colecția "Cele mai clare poezii rămase tablou"

Când nu era, ziceam că sunt/ numai al meu şi-al nimănui...

trimişii mei în patru zări/ vedeau că nu-i, plângeau că nu-i

şi se-ntorceau în locul lor/ la fel de singuri şi învinşi,

din ce în ce mai ofiliţi,/ din ce în ce mai mici, mai stinşi,

din ce în ce mai trişti, mai rari,/ din ce în ce mai amărui,

şi opt cuvinte repetând:/ îţi spun că nu-i!... îţi spun că nu-i!

 

Şi, când a fost, am zis că nu-s/ decât al nimănui şi-al ei...

veniţii mei din patru zări/ vedeau că este... (e!... e!... hei!)...

plângeau că este şi plecau/... [prea plini de dor şi de izbânzi,

şi mari şi verzi şi-n(fior)aţi/ până la cer, şi tare blânzi]...

şi-n susul tot şi-n josul tot/...( oare de ce? deoarece!...) ...

tot opt cuvinte repetând:/ vă spun că e!... vă spun că e!...

 

Când văd că nu-i, după ce-a fost/ altfel, aşa şi nu ştiu cum,

nu mai pot fi şi-al meu... şi zic:/ numai al nimănui rămân

şi îi trimit veniţii mei/ să-i ţină de urât pe drum,

să-i ţină de frumos în somn,/ să-i ducă sfinxului stăpân

şi să-l întrebe exclamând:/ nu vrei să spui? nu vrei să spui!

numeri nisip! umbli la timp!/... ştii unde nu-i? ştii unde nu-i!

NEC PLUS ULTRA, Colecție

Divina Tragedia, Colecție

Citit 3551 ori Ultima modificare Vineri, 08 Martie 2024 16:09

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.