Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"
ai crezut c-am s-azvârl peste sufletul tău
cu venin, cu nămol, cu părere de rău...?
ai gândit c-am să-ncerc să te smulg din înalt,
din adânc, din sublim, din eternul neant...?
că vroiesc să te-aduc şi să vezi ce-ai făcut
din ateu, din bigot, din frumos şi din slut,
din sărac, din bogat, din curat, din mizer,
şi din rai, şi din iad, din pământ şi din cer...?!
şi, de fapt, eu am vrut să întreb ce mai faci:
dacă eşti sănătos, dacă eşti cu cei dragi,
dacă ai ce iubi, dacă vii, dacă pleci,
dacă ai vrun răspuns, dacă ai loc de veci...!
mă condamni fără loc, fără timp, fără mod -
şi doar ştii că-s naiv şi mărunt - şi nu pot
aşa, cum crezi tu - mi-s batistele albe,
mi-s vorbele-n lacrimi, mi-s gloanţele oarbe!!
