Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"întreabă despre mine, strigă-n pustiu şi plânge - parcă nu ştie cine-s, şi unde-s, şi ce fac - îşi muşcă din răbdare, din poftă, până-n sânge - ce surdă şi ce oarbă!... mi-i dragă şi i-s drag! și doar am învăţat-o să nu mai umble-aiurea - îi place să râvnească? s-aştepte? până când? - şi are toate cele dintru-nceput: securea, suflarea, crucea, primul şi ultimul meu gând! ea fost-a ursitoarea cea-nt ...

APOI - n-această PRIMĂ PLICTISEALĂ dintr-un letargic INFINIT MĂRUNT - / a fluturat pe CER primul ZĂBRANIC: ABEL căzuse omorât de URĂ/ şi de ciomag - [fratele său, CAIN - trufaş, răzbunător şi furibund - / nu a putut să nu se ştie-ntâiul ales de DUMNEZEU într-o MĂSURĂ,/ şi-a hotărât să calce peste MILĂ, să fie PRIMUL UCIGAŞ DIN LUME,/ să şteargă perspectiva CURĂŢIEI, să hohotească cinic, SĂ-ŞI ASUME/ răspunderea şi vina şi păcatul că ORIZONTUL din apropier ...

cică a fost o dată ca nici o dată o mirare de animal/zimbru trimis pe pământ să sfinţească pentru totdeauna isprava deşertăciunii şi poezia morilor de vânt cică nu l-a trimis cel de sus ori cel de jos pe aceste tărâmuri pline de dor şi de rod, şi cică-i trimisul celui ne/cunoscut şi ne/auzit şi ne/văzut şi nemuritor cu centrul peste tot   cică acest animal se află pe cale de dispariţie şi cică nu se mai poate face nimic aici şi acum - cică lumea nu mai are trebuin ...

CÂND (nu) te văd mi se-nserează OCHII şi mi se suie MURA până-n gât,/ mă năpădeşte sfânta CONTRA/STARE de DOR fără SFÂRŞIT şi LEAC, încât/ umblu N-AMINTE, tocmai la-nceputul NE/NOROCIRII mele de-a (nu) fi/ departe-aproape pentru TOTDEAUNA - căutător de noapte-n plină zi,/ căutător de ziuă-n toiul nopţii, ne/văzător că totul (nu)-i ZADAR, ne/dumirit despre ce (nu) se poate pe/trece pe CURAT ades şi-arar,/ ne/conjugat la nici un MOD prielnic, la nici un TIMP, la nici ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"pot crede oricând că mă duc înapoi să caut şotronul uitat în ţărână - s-apropie timpul, s-aude cum cad secundele ultime-n zero şi-ngânăîn toiul seminţelor scâncete noi şi-un alt început de plecare-nainte, extaz şi-agonie, senin şi-nnorat, cuvânt in/egal printre alte cuvinte acolo-s, şi singur, şi caut pe drum desenul acela prin ţărna trecută - aud sărituri, şi găsesc doar un ciob şi-o cruce în valmă de scai ...

Sunt într-un automobil, pe şoseaua Galaţi - Bârlad, cea mai proastă şi rea şi necăjită şi strâmbă şosea din istoria modernă a cestui meleag minunat, însă uitat de căprarii contemporani. Şoferul este foarte atent la drum. În aceste condiţii precare, este riscant să fii distrat la volan. Poţi să rămâi fără roţi, poate să-ţi cadă motorul pe drum, poţi să rămâi fără viaţa ta şi a altora. E mult mai bine să înjuri guvernele din capitală şi din teritoriu, dar ...

vrei să-mi aduci Marie ?!... să ştii că am nevoie - tu ai cu mult mai multă decât oricine... ştiu că ţi-ai păstrat în suflet, de când i-ai dat lui Noe să-nnobileze Lada... atunci şi mai târziu !!! ştiu că încape multă în sufletul tău mare - dă-mi câtă vrei, am unde s-o ţin, chiar am un loc de taină pentru toată Maria viitoare de când mi-a stat clepsidra şi roata la noroc !!! oleacă de Marie în fiecare noapte, oleacă de Marie în fiecare zi, oleacă de Marie - do ...

Sâmbătă, exact la douăsprezece ore şi treisprezece minute, mă aflu pe un trotuar. Acest trotuar stă regulamentar în cartierul Ţiglina 17, pe partea dreaptă, cum te duci spre Nordul Moldovei de Sud. Stă cuminte şi trece prin faţa fostului "Iustina", magazin patronat de Nicolae Cristea, şi prin apropiere de Biserica parohului Luca. Aşadar, la ora amintită şi în locul amintit, mă aflu pe trotuar şi trăncănesc despre purificare şi sfârşitul suferinţei cu doamna Apatia Leham ...

Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"(!) sunt prea înalt să cred c-au fost o întâmplare acestea toate şi ne/toate - acest tot, dar şi ne/tot, vibrează-n sine, muşcă, doare, stârneşte pricini între pot şi nu mai pot, azvârle zero din adâncuri spre înaltul care-l azvârle din înalturi spre adânc - sigur că da, dinspre nimic porneşte caldul şi cată rece - strâng ce pierd şi pierd ce strâng (!) (!) sunt prea mărunt să cred c-a fost o întâmplare tot ...

Noaptea se îngână cu ziua. Întunericul ronţăie conturul luminii. E aproape frig. Nesimţit şi galben, un tramvai trece huruind pe paralelele silenţioase, chipurile. Probabil, constructorii n-au mai avut destul silenţios şi au pus zgomotos cu carul. Că tare se mai pricep nişte dumnealor la batjocorit şi la distrus liniştea lăsată de Domnul, în drept şi în ofrandă, tuturor!... Iată, dinspre stânga, de pe o stradă lăturalnică, nesimţit ca şi tramvaiul, vine un târtan cu ...