* Nu interzicerea meditaţiilor este problema majoră a învăţământului în prezent, consideră cadrele didactice * Dacă ar fi avut salarii decente, nu s-ar fi ajuns aici *
Promulgarea unei legi care să interzică meditaţiile date elevilor de la clasă ca măsură pentru „reducere a inegalităţilor de tratament existente între elevii din aceeaşi clasă” (aşa cum consideră Comisia prezidenţială pentru analiza riscurilor sociale şi demografice) a stârnit ceva vâlvă în rândul cadrelor didactice gălăţene.
Se ştie că părinţii apelează de mulţi ani, chiar dinainte de Revoluţie, la serviciile profesorilor pentru ore suplimentare, în vederea unor rezultate mai bune la admitere la liceu şi facultate sau la bacalaureat. E adevărat că există şi cazuri când unele cadre didactice au exercitat presiuni asupra elevilor de la clasă pentru a-şi racola clienţi.
Însă, de regulă, părinţii sunt cei care apelează la astfel de servicii, din dorinţa de a le oferi copiilor lor toate posibilităţile de care dispun în vederea unui bun start în viaţă.
Meditaţiile – vechi de peste 100 de ani
Practica meditaţiilor e veche de mai bine de un secol chiar. Şi atunci elevii cei mai buni erau recomandaţi de profesori pentru copiii din familiile bogate cu rezultate slabe, pentru a le lumina minţile. Contra cost, bineînţeles.
Din această perspectivă, dascălii gălăţeni consideră că povestea cu interzicerea prin lege a meditaţiilor e o altă diversiune, pentru mutarea atenţiei în altă parte, acum când învăţământul se confruntă cu grave probleme.
„Nu cred că ar trebui dată o astfel de lege”
Cele mai multe cadre didactice ne-au spus că este anticonstituţional să îngrădeşti părintelui dreptul să-şi aleagă ce meditator doreşte pentru copilul său:
„Nu cred că ar trebui dată o astfel de lege. Meditaţii s-au dat dintotdeauna şi fiecare părinte are dreptul să aleagă ce e mai bun pentru copilul său. E adevărat că nu trebuie să existe presiuni din partea profesorului de la clasă în acest sens. Dar cazurile de acest fel sunt foarte puţine. De regulă, părinţii solicită aceste servicii”, ne-a declarat directorul de la CNMK, Ioan Sava.
„O vânătoare a profesorilor”
„Câtă vreme profesorul de la clasă este bun, eu nu văd de ce părintele nu l-ar putea alege. O astfel de lege ar da naştere la o adevărată vânătoare a profesorilor. Vei fi denigrat chiar dacă eşti de bună credinţă. E o lege care va aduce dezbinare între elevi, profesori şi părinţi”, ne spune un cadru didactic care a dorit să nu-i divulgăm numele.
„Şcoala românească e încă bună”
Multe cadre didactice sunt de părere că ar fi încă o lege de care învăţământul nu ar avea nevoie.
„Suntem în ţara tuturor posibilităţilor. De cele mai multe ori absurde. E o lege contra naturii. Trebuie găsit un firesc al lucrurilor. Dacă părinţii ar avea timp să se ţină de copii, nu ar mai fi nevoie de meditaţii. Şi aşa subiectele de la testele naţionale sunt făcute ca pentru tembeli. Pentru cei care trebuie să fie capabili să-şi ia carnetul de conducere şi să plece în UE. Ce ne trebuie oameni luminaţi? Ne trebuie mână de lucru ieftină”.
„Şcoala românească e încă bună, dacă n-o mai bulversăm cu tot felul de legi absurde. Părintele are dreptul să decidă ce face cu copilul lui, în definitiv. În plus, dacă salariile ar fi decente, nici nu ar mai face meditaţii. Suntem obligaţi să facem astfel de compromisuri”, spune Olimpia Niţă Năstac, profesoară de limba română la Şcoala Nr. 29.
E drept că profesorii citaţi mai sus sunt dintre cei de bună credinţă. Există cu siguranţă şi cazuri de cadre didactice care fac presiuni asupra elevilor, cărora încep să le pună note mari odată ce i-au prins în plasa meditaţiilor.
Însă fenomenul nu trebuie generalizat. Nu toţi practică aşa ceva. În plus, sunt doar câteva discipline – cele de examen – la care elevii se pregătesc, de regulă. Ca urmare, o lege în acest sens ar fi prea mult. Nişte măsuri care să nu le permită profesorilor să-i oblige pe elevi să facă meditaţii ar fi binevenite însă.
Comentariu foto: Meditatorii, un rău necesar?
