De luni, începe cel mai lung şi mai greu post de peste an. Abia pe 8 aprilie, când vom prăznui Învierea Domnului, vom putea mânca iarăşi "de dulce". Sfinţii părinţi ne învaţă că nu doar dieta contează. Se poate spune că importanţa regimului alimentar e mai mică decât cea a pregătirii spirituale, astfel încât postul nostru să aibă rost.
Călugării au înţeles cel mai bine taine postului: "În post, contează foarte mult să vă iertaţi unul pe altul. Poţi să mori de foame, nu are niciun rost postul tău până nu te împaci cu celălalt. Unii nu-şi vorbesc cu anii. Dar postesc în fiecare post. Vai de postul lor", spunea părintele Sofian Boghiu, unul dintre cei mai importanţi monahi din istoria isihasmului românesc.
Sfântul Vasile cel Mare scrie în predicile sale că Dumnezeu îi ceruse până şi lui Adam să postească. Dumnezeu îi indicase o singură mâncare de care nu avea voie să se atingă sub nicio formă: fructele din pomul cunoaşterii. Din cauză că n-a postit aşa cum îi ceruse Creatorul său şi a gustat dintr-un fruct interzis, Adam a săvârşit un păcat atât de cumplit încât şi-a pierdut locul în Grădina Edenului. Referitor la acest episod, Sfântul Vasile Cel Mare spune că postul are vârsta omenirii, fiind legalizat în Rai. Sfântul Ioan Gură de Aur le vorbeşte creştinilor, în predicile sale, despre felul în care, postind, preluăm controlul asupra trupului nostru şi despre cum ne fortificăm spiritul şi ne învaţă cum să ne ne pregătim pentru intrarea în post: "Mai văd oameni care înainte şi după post se îmbuibă cu hrană şi cu băutură, pierzând astfel folosul postului. Este ca şi cum trupul nostru abia şi-ar reveni dintr-o boală şi, când ar da să se ridice din pat, cineva l-ar lovi tare cu piciorul şi l-ar îmbolnăvi şi mai tare. Ceva asemănător se întâmplă şi cu sufletul nostru, atunci când înainte şi după post nu suntem cumpătaţi".
În Evanghelia după Matei sunt consemnate sfaturile Mântuitorului Iisus Hristos la începutul Postului Mare: "Când postiţi, nu fiţi trişti ca făţarnicii; că ei îşi întunecă feţele, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat grăiesc vouă: şi-au luat plata lor. Tu, însă, când posteşti, unge capul tău şi faţa ta o spală. Ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău, Care este în ascuns, şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie. Nu vă adunaţi comori pe pământ, unde molia şi rugina le strică şi unde furii le sapă şi le fură, ci adunaţi-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le strică, unde furii nu le sapă şi nu le fura. Căci unde este comoara ta, acolo va fi şi inima ta".
Postul, între tradiţie şi obiceiurile de azi
În vechime, nu se postea la fel ca acum, în perioada de dinaintea Sfintelor Paşti. O parte dintre creştini ţineau doar Vinerea Mare, iar o altă parte, câteva zile din Săptămâna Patilmilor. Mai erau şi creştinii care posteau opt săptămâni. În secolul al II-lea, postul a fost împărţit în două perioade. Paresimile, până în duminica Floriilor, şi Săptămâna Patimilor. Abia la Conciliul de la Niceea, în anul 325, s-a standardizat durata postului: şapte săptămâni.
Postul Sfintelor Paşti este o perioadă a înfrânării. Zilele de post aspru vor alterna cu cele în care se va da dezlegare la ulei şi vin. Vor fi însă şi zile de post negru, în care cei care ţin cu stricteţe cont de recomandările Bisericii vor mânca abia seara. Pe durata celor şapte săptămâni de post, vor fi doar două dezlegări la peşte. Prima, pe 25 martie, de sărbătoarea Bunei Vestiri, iar a doua, pe 1 aprilie, la Intrarea Domnului în Ierusalim, în duminica Floriilor.
Postul nu este ţinut de creştinii ortodocşi doar din punct de vedere alimentar. În această perioadă, aceştia se roagă mai mult, sunt mai înţelegători cu ceilalţi şi fac mai multe fapte de milostenie. În general, în post, ortodocşii se concentrează mai mult pe aplicarea principiilor creştine de viaţă în existenţa lor cotidiană.
