Prezent, săptămâna trecută, la Galaţi, pentru a participa la o conferinţă ştiinţifică, cunoscutul scriitor şi jurnalist Alexandru Mironov a vorbit, în exclusivitate pentru "Viaţa liberă", despre Universitatea Vârstei a Treia, un proiect unic în România, iniţiat de Universitatea "Dunărea de Jos".
În opinia lui Alexandru Mironov, ideea unei Universităţi a Vârstei a Treia este extraordinară, motiv pentru care ar trebui extinsă în toată ţara. "Un coleg de-al meu, Adrian Neculau, a scris o carte care se cheamă "Revoluţia după Darwin", în care demonstrează că societatea a început să progreseze în momentul în care bunicii au putut să le transmită informaţii nepoţilor. Adică speranţa de viaţă a fost suficient de mare pentru ca acest lucru să se întâmple. Din momentul acela, lucrurile au progresat destul de mult, iar, în momentul de faţă, am ajuns la o inversare a trendului: acum, bunicii sunt cei care trebuie să se sincronizeze social şi cultural cu nepoţii. În acest context, Universitatea Vârstei a Treia vine pe un teren foarte favorabil. Dacă seniorii ţării ar fi învăţaţi să pună în priză "aparatul progresului", să folosească email-ul sau o imprimantă, atunci toată societatea ar avea de câştigat imediat. Cred că această iniţiativă ar trebui chiar brevetată. Este o idee bună, mai ales la sate sau în comunităţile sărace", este de părere celebrul scriitor şi jurnalist.
Nepregătiţi să avem grijă de pensionarii noştri
Ar fi dat astfel de lucru unei categorii întregi de indivizi, pensionarii, categorie din ce în ce mai numeroasă, pe care însă societatea românească actuală nu pare pregătită să o trateze aşa cum s-ar cuveni. "Vă dau un exemplu pe care îl ştiu de la Timişoara. Acolo, în două spaţii goale, universitatea locală a făcut experimentarium. În fiecare zi, sunt propuse experimente. Au chemat de la pensie doi profesori, pe care i-au angajat acolo. Ce vă închipuiţi? 30.000 de elevi din Banat au vizitat experimentariumul, doar anul trecut. Un astfel de proiect ar putea fi pus pe picioare oriunde", a adăugat scriitorul.
"Un alt exemplu", continuă Alexandru Mironov, "este cel pe care l-am întâlnit la Universitatea Populară din Stockholm, Suedia. Acolo, am văzut că foarte mulţi pensionari se înscriseseră la cursul de limbă chineză. Am fost curios să aflu ce se întâmplă şi mi s-a spus că respectivii cursanţi se înscriseseră la o excursie în China, care urma să aibă loc peste un an, şi că voiau să deprindă limba chineză şi, mai ales, aspecte legate de cultura acestei ţări. La noi, nu există încă o astfel de deschidere, din păcate. Este vina societăţii, în general, dar şi a fiecărei familii în parte".
