* Brateşul rămâne în continuare o rană deschisă şi, probabil, aşa cum stau lucrurile acum, va „evolua” spre cangrenă *
Concesionarea Brateşului, luarea sa în administrare de către un grup format din cinci persoane, în decembrie 2006, însemna speranţa că Brateşul ar fi putut deveni o puternică fermă piscicolă, că digurile actuale ar fi putut fi consolidate şi că pe piaţa Galaţiului ar fi putut exista peşte la un preţ mai mic.
Jos braconierii, sus braconierii!
Care e acum situaţia Brateşului? Iată ce ne-a răspuns ing. Grigore Mihalache, una dintre părţile ce intrase în asocierea în participaţiune de care am vorbit.
„Brateşul e acum în aceeaşi situaţie în care a fost înainte de încercarea noastră de a face ceva. Concret, e pe mâna braconierilor. Mă întrebaţi de ce? Pentru că asocierea s-a destrămat, pentru că trei din cei cinci erau, de fapt, neserioşi”.
„Faptul că se reuşise concesionarea terenului de sub luciul de ape ale Brateşului fusese, cel puţin pentru o scurtă perioadă de timp, un pas înainte”.
„Pentru că Rusu Stelian deţinea activele fostei ferme piscicole gălăţene a constituit baza concesionării făcute ulterior cu sprijinul meu, care ştiam ce, cum şi unde trebuie intervenit pentru a se obţine concesionarea. S-a şi făcut aceasta prin atribuire directă, pe baza activelor de care am amintit”.
„Personal am reuşit să stârpesc braconajul pentru o perioadă de timp, angajându-i pe braconierii din zonă la pescuit în apele împuţinate ale Brateşului”.
Urma să populăm apoi cu puiet de peşte pe care l-am produs personal, pe cheltuieli proprii, la firma mea - Grig Impex. Dar, între timp, domnul Rusu Stelian a decedat şi, întrucât acesta nu mai exista, iar ceilalţi asociaţi au fost neserioşi, societatea în participaţiune s-a desfiinţat”.
Brateşul? Doar trăim în România…
Bine, dar ca să populezi cu puiet de peşte, pentru a mări producţia se hotărâse, nu-i aşa?, că digurile de la Brateş ar fi trebuit reabilitate, consolidate şi înălţate.
„Da, asta era treaba Sucursalei Galaţi a Administraţiei Naţionale de Îmbunătăţiri Funciare (ANIF). Ştiu că exista un proiect şi un program în acest sens, dar că, din lipsa banilor, nu s-a mai făcut nimic”.
Cum aţi vedea rezolvarea situaţiei Brateşului, măcar ca un potenţial bazin piscicol, sursă de peşte mai ieftin pentru gălăţeni şi nu numai?
„Nu ştiu, e foarte complicat. E greu de găsit un investitor serios, unul cu potenţă financiară, dar şi cu gândul bun de a face o investiţie, pe termen lung, durabilă. Ar trebui ca cei de la Administraţia Domeniilor Statului (ADS) să organizeze o licitaţie deschisă”.
„Dar, cine ştie… Ştiţi, trăim doar în România. Apoi, problema ar trebui tratată foarte serios; ar trebui consolidate şi înălţate diguri, decolmatat fundul lacului, populat cu peşte, asigurată paza lacului etc. N-are rost să intrăm acum în detalii de acest gen, atât timp când situaţia juridică a Brateşului e, la fel, una incertă”.
Cât peşte s-ar putea produce dacă ar exista o firmă serioasă care să se ocupe, cum spuneam, măcar de soarta piscicolă a Brateşului? Pentru o primă etapă s-ar putea produce cam 2.000 de tone de peşte într-un an de zile”.
… Doar interese de grup
Ce vroiau, de fapt, ceilalţi membri ai asocierii în participaţiune deja dezmembrată?
„Au vrut să realizeze concesionarea pe 49 de ani de care am vorbit ca fiind condiţia de bază pentru tot ceea ce avea să urmeze, dar, aşa cum am fost nevoit să înţeleg ulterior, nu vroiau decât să vândă concesiunea”.
„Ar fi vrut, din câte am înţeles, să vândă concesiunea pentru patru milioane de euro unui cetăţean arab, care învârtea nu ştiu ce afaceri. Am aflat, de asemenea, că arabul ar fi vrut să dea numai două milioane de euro şi astfel afacerea a căzut”.
Aşadar, dragi gălăţeni, realitatea de astăzi a Brateşului este una dezastruoasă. În episodul următor vă vom supune atenţiei punctul de vedere al altui pion al afacerii ratate.
E vorba de Robert Mihai Rusu, fiul domnului Stelian Rusu, cel ce deţinea şi deţine legal activele fostei societăţi piscicole gălăţene (Pescogal – ferma piscicolă Rateş), active pe baza cărora, probabil, s-ar mai putea încerca din nou concesionarea.
