* Mamele celor două tinere nu le-au prea căutat cât au fost mici * Cine să-i educe pe părinţii iresponsabili? * Judeţul nu are soluţii pentru tinerii care pleacă din centrele de asistenţă...* Rezolvare vremelnică - Centrul de Urgenţă *
Două tinere, foste asistate într-un centru al Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Galaţi, au ajuns în stradă. Se numesc Ioana Floreş (22 de ani) şi Lenuţa Iordache (21 de ani).
Pe Lenuţa am cunoscut-o prin intermediul Ioanei - o tânără care este mai mereu prin preajma bisericii şi care, ca să nu stea, curăţă hota în care ard lumânările aduse jertfă de creştinii care ajung la Catedrala Episcopală.
Ioana ne-a vorbit despre problemele ei, dar mai ales despre durerile colegei ei de suferinţă, Lenuţa.
„Din luna august am fost scoase din cămin şi de atunci am stat pe unde am apucat, ne-a povestit Ioana. Nici eu, nici prietene mea, nu avem niciun sprijin, fiindcă părinţii ne-au abandonat şi - de câteva luni - stăm pe unde apucăm”.
„Am locuit la Fileşti, am stat acasă la o creştină, la doamna Stela, pe care o ştiu de la Biserică, dar nu putem abuza de bunătatea oamenilor, fiindcă au şi ei probleme. Dar nici nu putem sta pe stradă la nesfârşit...”.
Cele două tinere au ceva probleme de sănătate mintală, nu foarte grave, dar vizibile, fapt ce a făcut ca până acum să nu-şi găsească un loc de muncă.
Ioana (ne-a confirmat şi DGASPC Galaţi) ne-a spus că are mai multe calificări: în domeniul patiseriei şi al vopsitoriei, în tinichigerie. A mai spus că doreşte să lucreze...
Necăutate de mamele lor
Ne-am adresat instituţiei care le-a protejat până mai ieri şi care potrivit Legii 272 din 2004, ar fi trebuit să reuşească „să le faciliteze integrarea socială”, pe parcursul anilor de studiu sau în cei doi ani - spune actul normativ - după ce devin majore şi cât mai pot rămâne ca asistate...”.
Ce se întâmplă însă atunci când din motive de sănătate nu prea ai pe cine integra, legea nu mai spune, dar nici autorităţile locale nu au gândit în perspectivă şi, deci, nu prea există soluţii...
„Cunoaştem problema acestor tinere şi, credeţi-ne, că am făcut tot ce ţine de noi, ne-a spus domnul Eugen Merdescu, director adjunct în cadrul DGASPC Galaţi”.
„Potrivit legii, dacă tinerele au în viaţă măcar pe unul dintre părinţi, ar trebui să fie reintegrate în familie. Numai că nu a fost posibilă o înţelegere din partea celor care le-au dat viaţă...”
Cristina Tărnăuceanu, şef serviciu Rezidenţial în cadrul DGASPC Galaţi, ne-a spus că de-a lungul anilor, fetele noastre nu prea au fost căutate şi nici dorite de mamele lor. În aceste condiţii, împreună am constatat - pentru a câta oară?! - că sistemul nostru legislativ este departe de realitatea imediată.
Că Statul încurajează creşterea natalităţii şi nu e rău deloc, dar în lipsa conştiinţei părinţilor iresponsabili nu există nicio măsură de responsabilizare. Sau dacă există, nu se aplică...
Unde-s cei şapte ani de acasă
„Întregul sistem de protecţie a copilului are măsuri privitoare la îmbunătăţirea vieţii copilului, dar niciuna prin care părintele iresponsabil să fie determinat să-şi asume creşterea propriului copil”, observa domnul Merdescu.
„Singura măsură este decăderea din drepturi a acelui părinte iresponsabil, dar nu rezolvăm mare lucru... Cred că noi, românii, am uitat de buna creştere, de educaţia primară, de cei şapte ani de acasă.”
În situaţia dată, e clar că Ioana şi Lenuţa au nevoie de un acoperiş. Chiar şi de un serviciu, pentru că aceste tinere au totuşi nişte probleme de sănătate şi, până una alta, provin dintr-o instituţie de protecţie socială.
„La nivelul judeţului, anul trecut a fost înfiinţat de către Consiliul Judeţului Galaţi un Centrul de Găzduire cu 19 locuri, care este ocupat deja, ne-a spus domnul Merdescu”.
„În rest, alte posibilităţi nu sunt, dar consider că aceasta este o problemă de strategie la nivelul judeţului. Pe de altă parte, avem aici nişte excepţii, pentru că mulţi dintre tinerii noştri sunt aşezaţi la casele lor..”
Acoperiş de moment
O soluţie, temporară, am găsit pentru Ioana şi Lenuţa apelând la generozitatea celor de la Centrul de Urgenţă al Consiliului Local Galaţi.
Până una-alta, cele două tinere şi-au găsit vremelnic un acoperiş, numai că şi la amintitul centru aglomeraţia este de nedescris, iar perioada de asistenţă este limitată...
În aceste condiţii, nu ne rămâne decât să reamintim celor care asigură politica administrativă şi socială la nivelul judeţului nostru că în privinţa ajutorării unor semeni singuri - care asemenea celor două tinere provin din centrele de protecţie socială ale DGASPC - avem mari lipsuri.
Nu căutăm vinovaţi, ci dorim doar ca problema, în ansamblul ei, să devină una prioritară pentru că a cam fost trecută cu vederea în ultimii douăzeci de ani. Singurul centru judeţean, cu cele doar 19 locuri, nu rezolvă situaţia, mai ales că acolo sunt doar tineri-bărbaţi...
Nu mai vorbim că nici în privinţa unor locuri de muncă pentru aceste tinere care ar putea face ceva, ca să-şi câştige existenţa, nu s-a făcut nimic la nivelul comunităţii noastre. Cine urneşte bolovanul?, aceasta este întrebarea.
