Bunătatea este poate cel mai valoros dar pe care îl poate face omul şi care aduce beneficii incomensurabile atât celui care o primeşte, dar, mai ales, celui care o dăruieşte.
Faptele bune sunt, de fapt, faptele dragostei, ale dragostei faţă de aproape, prin care se măsoară şi iubirea faţă de tine însuţi. Nu te poţi iubi în indiferenţă, trecând impasibil pe lângă toate nedreptăţile vieţii, dar, sub bagheta magică a bunătăţii, cea care dizolvă vicisitudinile vieţii, sufletul tău poate ajunge mai aproape de Dumnezeu, îmbrăcând straie de sărbătoare, care-l menţin curat şi viabil.
Am convingerea că oamenii de la Fundaţia "Cuvântul Întrupat" trăiesc cu sens, graţie proiectelor anuale pe care le derulează şi care au la bază plantarea binelui. Aleg să dăruiască pentru că înţeleg nevoile celorlalţi, aşa cum ne-au declarat şi ei.
De cele mai multe ori, o fac în taină, dar, acum două zile, i-am surprins "în fapt". Ne-am dorit să-i punem pe lista de "Aşa, da!", ca un exemplu la care să mai aspire, sperăm noi, mulţi alţii.
Au ales nouă familii nevoiaşe, care trăiesc în condiţii nefireşti, la margini de oraş, dar, după cum s-a văzut, nu şi la margini de iubire, pentru că o mână de oameni harnici şi buni le-au vizitat, încărcaţi cu daruri: alimente de bază, haine şi încălţăminte.
Le-au demonstrat că le pasă, pe limba lor, prin disponibilitate fizică şi afectivă şi au reuşit, măcar pentru o zi, să-i facă pe membrii acestor familii să se simtă importanţi, aducându-le zâmbete în priviri.
Vârstnici, adulţi, tineri, copii, care trăiesc într-un cătun uitat de lume, ducând un trai improvizat din lucruri reciclate, s-au bucurat de căldura oferită de veşminte noi, dar, mai ales, de cea oferită de oamenii care pun inimă în ceea ce fac, transformând faptele simple în unele măreţe.
