Printre meşteşugurile tradiţionale româneşti se numără şi olăritul, o îndeletnicire care se mai practică şi în zilele noastre acolo unde a luat naştere, la sat. În judeţul Galaţi, la Braniştea, trăieşte o familie care se ocupă cu modelarea lutului şi care şi-a făcut un renume printre meşterii populari din ţară.
Marcel şi Maria Mocanu au învăţat secretele meşteşugului de la bunici, iar dacă la început lucrau vase de lut doar pentru ei cu timpul au început să modeleze tot mai multe şi să participe la târgurile din întreaga ţară.
Olăritul s-a transformat pentru familia Mocanu într-un mijloc de existenţă deoarece lucrează împreună, cu multă râvnă şi dăruire, realizând forme şi modele autentice, foarte căutate de cei care preţuiesc ceramica tradiţională românească.
Vasele de la Braniştea sunt apreciate şi de organizatorii târgurilor sau ai expoziţiilor cu specific tradiţional din întreaga ţară, cum ar fi Târgul de Ceramică Tradiţională de la Cucuteni, judeţul Iaşi, unde meşterii gălăţeni au primit premii în ultimii patru ani.
Dăruire şi trudă
După spusele Mariei Mocanu, la Braniştea se găseşte pământ numai bun pentru olărit. În atelierul dotat cu două cuptoare şi patru roţi iau naştere căni, oale şi castroane lucrate nu în scop ornamental, ci pentru a fi folosite în bucătărie.
O zi de muncă în curtea familiei Mocanu poate fi istovitoare, iar 24 de ore nu sunt de ajuns pentru ca lutul să se transforme în vase gata de folosit.
„Pământul trebuie pus întâi la înmuiat, iar consistenţa lutului diferă în funcţie de vas. Dacă vasul este mai mic trebuie umiditate mai multă, să poată fi lucrat mai uşor. După ce pregătesc pământul, îl las câteva ore şi îl calc, apoi a doua zi de dimineaţă îl calc din nou, în funcţie de cât e de uscat”.
„Apoi îl frământ până scot toate impurităţile şi devine o pastă omogenă care ajunge pe masa olarului, unde i se dă forma dorită”, aşa rezumă Maria Mocanu prima etapă a prelucrării lutului.
Mai departe vasele sunt lăsate la uscat, li se aplică apoi codiţa, sunt ornate cu modele şi se usucă mai departe într-o cameră specială, ferite de vânt şi de soare. Abia apoi se ard în cuptor o dată, cele neglazurate, şi a doua oară cele cu glazură.
Deşi procedeul e acelaşi, iar formele se aseamănă, fiecare vas este unicat şi poartă amprenta meşterului şi trăsăturile zonei din care provine.
Familia Mocanu se poate lăuda că este singura din ţară care mai lucrează oale legate, specifice zonei moldoveneşti. Acestea sunt vase de ceramică îmbrăcate în plasă de sârmă cu scopul de a le face mai rezistente şi a le feri de zgârieturi.
Profesoara de olărit
Secretele prelucrării lutului sunt dezvăluite în fiecare an copiilor de către Maria Mocanu, cea care a reuşit cu sprijinul Ministerului Educaţiei şi al Centrului Cultural să devină dascăl al acestui meşteşug tot mai rar întâlnit.
Elevi de toate vârstele învaţă la Braniştea cum se fac obiectele din ceramică, sub îndrumarea celei care încearcă să-i stimuleze şi să le dezvolte simţul artistic. Profesoara este la a cincea generaţie de ucenici şi se mândreşte deja cu câţiva dintre aceştia care au ajuns să studieze mai departe în domeniul artelor.
Pe Maria Mocanu am întâlnit-o la Târgul Meşterilor Populari organizat cu prilejul Sărbătorilor Galaţiului îmbrăcată în port tradiţional popular, cu poală, fotă, ie, brâu, basma şi opinci.
Le explica celor curioşi cum se lucrează cănile, castroanele sau oalele şi le recomanda pentru a fi folosite în bucătărie, la gătit şi servit mâncăruri tradiţionale româneşti. În vase pe măsură…
