Luca Alexandru Tăbârcea este un băieţel de numai un an şi opt luni cu ochii mari, larg deschişi, care speră că lumea va fi prietenoasă şi îl va ajuta într-o zi să poată vedea. Deşi aparatul optic este normal, undeva pe cortex, imaginea nu se poate forma, din cauza atrofierii unei zone a creierului.
Luca este singurul copil al familiei Tăbârcea, lumina ochilor lor. S-a născut cu foarte multe probleme de sănătate, viaţa sa de până acum fiind o listă bogată de boli, printre care se numără tetrapareza spastică, retard, anemie şi altele.
La care se adaugă foarte multă grijă şi dragoste din partea părinţilor săi care nu ştiu ce să mai facă şi unde să se adreseze ca puiului lor, atât de bătut de soartă, să-i fie cât mai bine.
„Încercăm să facem recuperare pe toate planurile. Am pierdut timp preţios, pentru că nimeni nu ne-a spus exact ce are. Abia după luni de investigaţii am aflat că suferă de foarte multe boli de care nu va scăpa toată viaţa”.
„Sănătatea sa se poate totuşi ameliora prin multe şedinţe de recuperare. Sperăm inclusiv să-i putem reda vederea. Facem recuperare de un an de zile, iar rezultatele sunt vizibile”, ne lămureşte tatăl său, Alexandru Tăbârcea.
„Supravieţuirea în primele zile a fost o luptă cumplită”
Mama sa, Dumitriţa, are o strângere de inimă când îşi aminteşte că toate problemele au început, crede ea, pe fondul stresului de la serviciu:
„Sarcina a decurs normal până în luna a şasea. Atunci am avut nişte probleme la muncă şi am făcut un şoc emoţional. Copilul nu a mai crescut, s-a poziţionat cu capul între coaste şi nu i-a mai evoluat cum trebuie creierul. L-am născut la 7 luni”.
„A stat foarte mult la incubator. Pentru el supravieţuirea în primele zile de viaţă a fost o luptă cumplită. Abia după o lună mi s-au dat şanse că va supravieţui. Am plecat acasă de la maternitate când Luca avea două luni şi 2,4 kilograme şi o listă întreagă de probleme”.
„Nu ne-a spus nimeni să mergem cu el la un control la neurologie. Noi am sperat că, odată cu creşterea, va scăpa de probleme, dar n-a fost aşa”.
„La un moment dat ne-am dat seama că nu vede deloc. Atunci am început să mergem din doctor în doctor, iar lista cu probleme de sănătate s-a lungit: are deficit cortical de vedere şi hidrocefalee”, ne spune necăjită mama copilului.
„Nu ne permitem să-l ajutăm atât cât ne-am dori”
Cu toate acestea, părinţii sunt decişi să facă imposibilul să-i ofere lui Luca toate şansele la o viaţă normală.
„Am fost la un centru de recuperare la Oradea. Tratamentul de aici a avut rezultate excelente asupra sa. Deşi este gratuit, nu ni se asigură transportul. Fiecare drum, fie cu trenul sau cu maşina costă 700 de lei”.
„Degeaba facem recuperare la Oradea, dacă nu continuăm şi zilnic acasă. Iar fiecare şedinţă costă 25 de lei. Ne este foarte greu. Avem un venit de numai 1800 lei pe lună. Stăm cu chirie”.
„Nu ne permitem să-l ajutăm aşa cum ne-am dori, de aceea ne vedem obligaţi să apelăm la ajutorul oamenilor cu suflet mare”, ne mai spune Dumitriţa Tăbârcea.
Menţionăm că, pentru handicapul său, Luca Aexandru primeşte din partea statului doar „fabuloasa” sumă de 91 de lei.
Cei care din puţinul lor vor să lumineze viaţa lui Luca pot depune orice sumă în contul deschis la ING Bank RO98 INGB 0000 9999 0166 1339. De asemenea, pot veni la casieria redacţiei sau pot contacta familia la numărul de telefon 0741176047.
