Pe vremea adolescenţei mele, la modă erau sălile de cinema cu un singur ecran. Înghesuiala era mare, entuziasmul şi mai mare, iar unica sală era întotdeauna plină, pentru că, spre deosebire de posibilitatea actuală de a alege dintre mai multe săli de cinema sau chiar de a trece de la un film la altul într-o singură după-amiază, atunci cinematografele rulau câte un singur film odată. Erai scutit însă de odiseea parcărilor aglomerate, de drumul lung printre magazine şi fast-fooduri, de atmosfera artificială creată de multiplexurile uriaşe. Un alt plus îl aducea prezenţa lor în cartiere. Înţepenită în amintiri nostalgice, aş prefera încă mersul pe jos până la cinematograful de cartier.
De-a lungul anilor, unele dintre ele au căpătat întrebuinţări noi, devenind discoteci, baruri sau săli de fitness şi ani buni oraşul a fost vitregit de privilegiul vizionării unui film în afara casei. Vociferările gălăţenilor au adus şi la noi moda filmelor prin ochelarii roşii-albaştri, astfel încât paragina dintre zidurile cinematografelor a fost băgată sub preşul tăcerii.
Cinematograful "Flacăra", adevărat focar de infecţie
Doar atunci când curiozitatea e mai mare decât curajul, intrarea în clădirea care odinioară adăpostea cinematograful "Flacăra" este posibilă. Mulţi dintre cei care tranzitează cartierul Micro 40 îşi fac necesităţile fiziologice acolo, ceea ce a dus la un miros permanent de excremente. În interior, gunoaiele sunt omniprezente, iar şobolanii şi oamenii străzii au pus stăpânire pe imobil.
La orele dimineţii, când am ajuns noi, voci fantomatice se auzeau dintre cotloanele tenebroase ale proprietăţii blestemate, pe care de ani buni şi-o revendică două părţi implicate într-o luptă anevoioasă, cu izbânzi parţiale, Regia Autonomă a Distribuţiei şi Exploatării Filmelor - România Film (RADEF) şi Primăria Galaţi. Între timp, paragina domneşte, adâncind şi mai mult disperarea care strigă din pereţii dezafectaţi, martori la ororile săvârşite de drogaţi, proxeneţi şi alţi oameni de calitate îndoielnică, care frecventează clădirea.
Ce spune Primăria
Conform Legii 303/2008, coroborată cu Legea nr. 328/2006, RADEF a fost obligată să predea unităţilor administrativ-teritoriale sălile de cinema, lucru pe care au dorit să-l facă doar în condiţiile în care municipalitatea ar fi preluat datoriile acumulate de-a lungul timpului, datorii colosale, de altfel. În urma refuzului Primăriei, motivat şi de prevederi legale, regia nu a procedat la predarea imobilelor. Şi astfel a luat naştere apriga luptă în instanţă pentru cinematografele care fie se zbat în anonimat, fie fac obiectul interesului diverselor afaceri de cartier.
La sfârşitul anului 2018, Curtea de Apel Galaţi a dat câştig de cauză Primăriei, procedând la trecerea în patrimoniul public a cinematografelor "Ţiglina", "Doina", "Flacăra" şi "Grădina de Vară", prin transferul dreptului de proprietate asupra lor, hotărâre care a fost atacată, însă, de partea reclamată, urmând să fie stabilit un nou termen, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Astfel, până la o soluţie definitivă, situaţia rămâne neschimbată, resuscitarea şi valorificarea clădirii fostului cinematograf fiind doar un vis care bălteşte într-o stare de putrefacţie.
