Andrei, singurul ”manichiurist” din Galați

Andrei, singurul ”manichiurist” din Galați
Evaluaţi acest articol
(21 voturi)

Substantivul "manichiuristă" este epicen. Mai exact, are o singură formă, cea de feminin. Firește că aș putea da mai multe exemple de nume de profesii care se diferențiază prin gen și care, totuși, sunt practicate atât de bărbați, cât și de femei. Știu, însă, sigur, că visurile, indiferent de mărime, sunt substantive "neutre".

Ceea ce înseamnă că oricine, indiferent de sex, este îndreptățit să le aibă. Andrei Moldoveanu a visat, încă de la 15 ani, să facă din îngrijirea unghiilor o profesie, însă, deși a urmat multe cursuri și specializări, a primit din partea patronilor saloanelor de înfrumusețare numai uși închise. Indiferent de piedici, determinarea lui nu a cunoscut niciodată momente de ezitare. El a continuat să spere și să muncească, până ce i s-a deschis prima ușă către realizarea visului. Am convingerea, după ce l-am cunoscut, că va veni și ziua când succesul său va fulminant, chiar dacă acesta nu a venit fără durere. Deoarece, cu cât mai greu este urcușul, cu atât este frumoasă este priveliștea de sus. Dar, să-l lăsăm, mai bine, pe Andrei să ne povestească.

- Cum ai ales această meserie, atât de neobișnuită în rândul bărbaților?

- Aș putea spune că am ales-o din dragoste pentru mama mea. Noi suntem o familie numeroasă și am învățat să fim mereu uniți și să ne ajutăm reciproc. Mi-a plăcut, dintotdeauna, să o privesc pe mama în timp ce își îngrijea unghiile. Țin minte că avea o trusă mică cu câteva instrumente și două-trei oje, doar roșii. Odată cu înaintarea în vârstă, mama a început să aibă probleme mari cu unghiile, îi sângerau și uneori i se rupeau de la jumătate. Aveam doar 15 ani, dar căutam tot felul de soluții pentru a-i repara unghiile. Citeam mult și puneam în aplicare tot felul de tratamente naturiste, însă aproape fără niciun efect. La un moment dat, cineva i-a recomandat să se ducă la un salon să își pună ojă semipermanentă, pentru a i se întări unghiile. Mama, însă, nu a vrut, așa că am rugat-o să îmi cumpere mie kitul necesar, ca să i le pot face eu. Bineînțeles, că după prima încercare, mai tare i le-am stricat. Dar, treptat, am început să mă descurc din ce în ce mai bine. Și, am început să le fac unghiile și surorilor mele, prietenelor și tot așa, până ce am început să am și cliente adevărate, intrând, treptat-treptat, în acest domeniul al frumuseții.

- Cât este avantaj și cât dezavantaj faptul că ești bărbat, în acest domeniu?

- Vă spun sincer, nu mi-a fost ușor. Am doar 20 de ani, și, în timpul liceului, colegii mă tachinau mereu, pentru că îmi plăcea să fac manichiură. Însă am avut mereu susținerea mamei mele, plus că eu am știut ce-mi doresc și nu m-am dat bătut. Am început să urmez foarte multe cursuri și specializări. Astăzi, pot face de la unghii de salon, până la unghii extreme, pentru show-uri sau prezentări. Am chiar și cliente, mai excentrice, care preferă unghiile extreme. Însă, oriunde mă duceam să mă angajez, aveam parte doar de refuzuri, pentru simplul fapt că sunt bărbat. Așa că am continuat să lucrez de acasă. Vorbisem cu mama, să mă susțină și să cumpărăm un container modular pe care să îl pun în curte la noi, pentru a-mi deschide propriul salon. Nu am vrut să renunț la visul meu. Însă una dintre clientele mele m-a recomandat, într-o zi, unei doamne care avea un salon și, tocmai când mă așteptam mai puțin, am primit un telefon de angajare. A fost una dintre cele mai frumoasele zile din viața mea. Am fost sunat exact când încetasem să mai caut. Avantajele vin din mulțumirea clientelor mele, din aprecierile pe care le primesc.

- Industria frumuseții este în plină dezvoltare, te-ai gândit să te perfecționezi și în alte servicii?

- Am înclinații și în make-up, dar nu am făcut cursuri. Când avem evenimente deosebite în familie, îmi place să le machiez pe mama și pe surorile mele. Nu m-am gândit neapărat să fac din make-up o meserie, dar nu spun niciodată niciodată. Consider că, în orice faci, pasiunea și munca sunt ingredientele cheie. Eu, când fac o manichiură, nu mă grăbesc niciodată, pentru că mă gândesc întotdeauna că trebuie să iasă perfect. Pentru mine, este foarte important să știu că am numai cliente mulțumite. Și pot spune că, deși uneori sunt reticente, întotdeauna vin și a doua oară.

Citit 28559 ori Ultima modificare Duminică, 02 August 2020 12:21

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.