Anul acesta, cu prilejul marii sărbători a Învierii Domnului, cuvintele păstorilor noștri sufletești sunt foarte bine venite.
În dimineaţa zilei de Joia Sfântă, 9 aprilie 2020, episcopul nostru Excelenţa Sa PS Iosif Păuleţ, a transmis un mesaj de mângâiere şi speranţă întregului cler și credincioșilor diecezei de Iași. Redăm în continuare câteva idei:
”Iubiţi fraţi întru Preoţie, ne amintim cu drag cum, în fiecare an, ne adunam, în această zi de Joia Sfântă, în jurul episcopului, ca să participăm la Liturghia Crismei şi, în cadrul ei, să reînnoim angajamentele noastre din ziua hirotonirii. A fost posibil şi-i mulţumim lui Dumnezeu. Anul acesta nu mai este posibil. Este pentru prima dată în viaţa noastră când se întâmplă acest lucru. Dar nu trebuie să ne supărăm pe Dumnezeu. Mai degrabă să ne supărăm pe noi înşine, recunoscându-ne cu umilinţă - alături de omenirea întreagă - vinovăţiile noastre. Da, am păcătuit... Îi cerem lui Dumnezeu să ne ierte... Ne hotărâm, cu ajutorul lui, să ne îndreptăm. Nu este întâmplătoare această pandemie ... Este de ajuns - spunea cineva - ca Dumnezeu să-l lase pe om să lucreze singur (căci omul a ajuns să se creadă el Dumnezeu), şi în scurt timp va culege roadele orgoliului său". Aşa este! Realitatea o dovedeşte din plin. O, dacă ne-ar fi tuturor de învăţătură! Vedeţi, un minuscul şi agresiv virus - provocat de om sau venit de la animale - a făcut nestingherit rotogolul pământului şi parcă nu se mai opreşte, determinându-i pe oameni să se retragă în casele lor...
Încă e bine că noi, preoţii, putem celebra sfintele taine în bisericile noastre, iar poporul nostru credincios poate să fie în comuniune cu noi prin mijloacele moderne de comunicare. Urmăm exemplul Sfântului Părinte papa Francisc şi stăm retraşi, nu doar pentru a ne proteja pe noi, ci, mai ales, pentru a-i proteja pe ceilalţi, pentru a nu-i contamina. Sperăm ca toţi să înţeleagă acest lucru. Suntem şi vom fi alături de credincioşii noştri în mod virtual, în această perioadă de criză; nu vrem să-i abandonăm; îi ajutăm şi-i vom ajuta, după împrejurări şi necesităţi, luând de fiecare dată măsurile de protecţie. Facem acest lucru în speranţa că vom scăpa de acest virus şi se va termina, cât mai curând, starea de necesitate, decretată de autorităţile civile. Noi vom observa în continuare regulile impuse şi necesare în astfel de împrejurări.
Epidemia sigur va trece, dar trebuie să reflectăm la viitor. Omenirea va ieşi schimbată din această criză. Schimbaţi trebuie să ieşim şi noi: întăriţi în credinţă, cu mai multă implicare, mai multă dedicare, mai multă iubire, mai mult respect faţă de semenii noştri şi faţă de natură şi creaţie. Fiţi mai "adânci", nu mai "agitaţi"; mai ai lui "a fi", nu mai ai lui "a face"; mai "uniţi", nu mai "conectaţi"; mai "selectivi", nu mai "selecţi"; mai "cu sens", nu mai "sensibili"; mai "cu inimă", nu mai "cu cap". Sigur nu e uşor să fiţi aşa, dar trebuie să aveţi curaj. Nu vă descurajaţi!
"Încredeţi-vă - ne spune Isus - eu am biruit lumea!" El este cu noi şi ne susţine, este în barca vieţii noastre. Credinţă să avem şi totul se va sfârşi cu bine!
Iubiţi credincioşi, rugaţi-vă mereu pentru preoţi! Fiţi alături de ei şi răspundeţi la chemarea pe care ei v-o fac de a le da o mână de ajutor atunci când e nevoie. Succesul unui episcop şi al unui preot în pastoraţie depinde foarte mult şi de sprijinul vostru".
Și Sfântul Părinte Papa Francisc de la Roma trăiește pandemia și izolarea. Iată ce răspunde la întrebarea cum trăiește papa situația actuală:
”Mă rog mai mult, deoarece cred că trebuie să fac asta, şi mă gândesc la oameni. Mă preocupă asta: oamenii. A mă gândi la oameni mă unge, îmi face bine, mă fereşte de egoism. Desigur am egoismele mele: marţea vine duhovnicul meu şi atunci mă pun la punct. Mă gândesc la responsabilităţile mele actuale şi la cele din timpul de după care va veni. Care va fi, după, slujirea mea ca episcop de Roma și conducător al Bisericii? Acel după a început deja să se arate tragic, dureros, pentru aceasta este potrivit să mă gândesc la asta încă de acum...
Preocuparea mea cea mai mare - cel puţin, aceea pe care o simt în rugăciune - este cum să însoţesc poporul lui Dumnezeu şi cum să fiu cât mai aproape de el”.
La întrebarea cum vede papa misiunea Bisericii în acest moment, cu referinţă la "Logodnicii" de Alessandro Manzoni, ambientat în timpul ciumei din Milano din anul 1630, unde sunt descrise atitudinile multor ecleziastici, iată ce răspunde:
”Cardinalul Federigo este un adevărat erou din ciuma aceea de la Milano. Totuşi, într-un capitol se spune că trecea salutându-i pe oameni, însă închis în trăsură, probabil din spatele geamului, pentru a se proteja. Poporul nu a văzut bine acest lucru. Poporul lui Dumnezeu are nevoie ca păstorul să stea alături de el, să nu se protejeze prea mult. Astăzi poporul lui Dumnezeu are nevoie să aibă păstorul foarte aproape. Creativitatea creştinului trebuie să se manifeste în deschiderea de noi orizonturi, în deschiderea de ferestre, în deschiderea spre Dumnezeu şi spre oameni, şi trebuie să se redimensioneze în casă. Nu este uşor a sta închişi în casă. Îmi vine în minte un vers din ”Eneida” care, în contextul înfrângerii, dă sfatul de a nu lăsa jos braţele. Pregătiţi-vă pentru timpuri mai bune, pentru că în acel moment asta ne va ajuta să ne amintim lucrurile care s-au petrecut acum. Aveţi grijă de voi pentru un viitor care va veni. Şi când acest viitor va veni, vă va face bine să vă amintiţi de ceea ce s-a întâmplat. A avea grijă de momentul de acum, însă pentru ziua de mâine. Toate acestea cu creativitate. O creativitate simplă, care în fiecare zi inventează ceva. În familie nu este greu să fie descoperită. Însă nu trebuie să se fugă, să se caute evadări alienante, care în acest moment nu sunt potrivite...
Spune un proverb spaniol: "Dumnezeu iartă mereu, noi câteodată, natura niciodată". N-am dat ascultare catastrofelor parţiale. Cine vorbeşte astăzi despre incendiile din Australia? Şi despre faptul că în urmă cu un an şi jumătate o navă a traversat Polul Nord, devenit navigabil pentru că gheţarul s-a topit? Cine vorbeşte despre inundaţii? Nu ştiu dacă este răzbunarea naturii, dar cu siguranţă este răspunsul ei.
Astăzi, în Europa, când încep să se audă discursuri populiste sau decizii politice de tip selectiv nu este greu de amintit discursurile lui Hitler din 1933, mai mult sau mai puţin aceleaşi pe care le fac astăzi unii politicieni. Îmi mai vine în minte un vers din Virgiliu: Meminisce iubabit. Ne face bine să recuperăm amintirea, pentru că ne va ajuta. E timpul de a recupera amintirea. Nu este prima epidemie a umanităţii. Trebuie să recuperăm amintirea rădăcinilor și a tradiţiei.
Această criză ne atinge pe toţi: bogaţi şi săraci. Mă îngrijorează ipocrizia anumitor personaje politice care spun că vor să înfrunte criza, care vorbesc despre foamea din lume, şi în timp ce vorbesc despre asta ei fabrică arme. Este momentul de a ne converti de la această ipocrizie în desfăşurare. A venit vremea coerenţei. Ori suntem coerenţi ori pierdem totul...
Fiecare criză este un pericol, dar este şi o oportunitate. Astăzi cred că trebuie să încetinim un anumit ritm de consum şi de producţie (Laudato si', 191) şi să învăţăm să înţelegem şi să contemplăm natura. Să ne reconectăm cu ambientul nostru real. Acesta este un prilej de convertire...
Îmi vine în minte o frază din ”Logodnicii”, a croitorului, după părerea mea un personaj dintre cele mai simple şi mai coerente. Spunea el: "N-am găsit niciodată că Domnul a început o minune fără s-o termine bine"... Dumnezeu nu lasă lucrurile la jumătatea drumului. Noi suntem cei care le lăsăm şi plecăm. Ceea ce trăim este un loc de metanoia, de convertire, şi avem ocazia. Deci, s-o luăm asupra noastră şi să mergem înainte”.
Izolați, dar liberi prin darul învierii lui Cristos, învingători cu El, bucurați-vă de înviere, luminați de har! Ce-ar fi viața noastră fără învierea lui Cristos? Prin Misterul Pascal, Cristos a rupt granițele timpului și ne-a redeschis poarta Raiului.
