* Câte capete, atâtea interpretări ale aplicării Legii 221/2008 * Decizia Curţii Constituţionale cu privire la OUG 31 şi 41 nu aduce nimic clar * Directorii şcolilor se chinuiesc să facă slalom printre decizii judecătoreşti, legi şi note ministeriale * Profesorii au de ales între mărirea salariilor sau neplata acestora în a doua jumătate a anului *
În prag de primăvară, iarna vrajbei din învăţământ e în toi. Aşteptată cu sufletul la gură, decizia Curţii Constituţionale asupra OUG 31 şi OUG 41 nu lămureşte lucrurile, spre dezamăgirea tuturor părţilor implicate în conflict. Instanţă de judecată, minister, consilii locale, inspectorate şcolare, sindicate, directori de şcoli şi profesori.
În total, câteva sute de mii de oameni şi tot atâtea puncte de vedere asupra aplicării sau neaplicării Legii 221. Doar Dumnezeu ar mai putea descurca iţele.
O decizie inutilă
Decizia 106 a Curţii Constituţionale nu specifică nimic clar, nu declară ordonanţele respective ca fiind constituţionale sau nu, ci consemnează că ele sunt anulate prin apariţia Legii 330. Ca urmare, descifrarea şi aplicarea hotărârilor judecătoreşti în contextul legislaţiei în vigoare rămâne în continuare un lucru aproape imposibil de realizat.
Legea 330 care se doreşte a fi din 2010 cea a salarizării unitare, întoarce lefurile la nivelul celor din 31 decembrie 2009. Dar cu atâtea ordonanţe date într-un an, declarate neconstituţionale sau altele contestate la Curtea Constituţională, cine mai ştie care era de fapt nivelul salariilor la data respectivă?
Un exemplu grăitor despre felul în care cei care ar trebui să descurce treburile, mai rău le încurcă este tocmai emiterea acestei decizii. Sindicatele au contestat OUG 31 şi OUG 41 (apărute în aprilie şi mai 2009), încă din mai 2009.
Abia în februarie 2010, Curtea Constituţională reuşeşte să dea o decizie, adică atunci când nu i-a mai rămas decât să constate un lucru evident de altfel, că respectivele OUG sunt abrogate încă din noiembrie anul trecut, când a apărut o nouă lege – 330 a salarizării unitare a bugetarilor, lege care anulează actele normative anterioare.
Povestea cu nebunul care aruncă o piatră în baltă – adică Legea 221 – capătă acum alte dimensiuni. Fiecare dintre cei zece înţelepţi se căznesc să scoată piatra din baltă cu mâna altuia.
Altfel nu se explică de ce nimeni, de mai bine de un an de zile nu se încumetă să clarifice situaţia, care devine pe zi ce trece mai încurcată.
„Ar fi fost bine dacă încadrările se făceau după noua grilă”
Prin adoptarea Legii 330 ar fi fost o şansă ca aceste acte normative contradictorii, legi şi ordonanţe date după ureche să fie puse pe un făgaş normal. Însă guvernanţii fac greşeala să nu încadreze personalul bugetar după noile grile de salarizare (de ce s-or mai fi chinuit să le facă dacă tot nu se respectă?), ci după nivelul de salarizare din 2009 şi de aici începe bâlciul.
„Ar fi fost bine dacă încadrările se făceau după noua grilă. Nu ar mai fi fost loc de întors şi de interpretări în toate felurile”, susţine inspectorul general Doruleţ Resmeriţă, care se declară şi el pierdut „în hăţişul de hotărâri judecătoreşti, ordonanţe şi legi”.
Salarizarea în funcţie de data apariţiei sentinţei
Singurul lucru clar din decizia 106 a Curţii Constituţionale este faptul că, în mare parte, salariaţii din învăţământ care au obţinut hotărâri judecătoreşti nu vor mai putea fi încadraţi şi în 2010 cu salariile mărite cu 37 la sută.
Singurii care ar mai putea spera la aşa ceva sunt cei care au obţinut sentinţe cu specificarea clară că drepturile băneşti li se vor achita în perioada 1 octombrie 2008 – 31 decembrie 2009.
„Cum Legea 330 stabileşte pe 2010 acelaşi nivel de încadrare ca la 1 decembrie 2009, aici salariile vor rămâne aşa, atâta vreme cât există o sentinţă definitivă şi irevocabilă”.
2La fel se întâmplă şi în cazul unităţilor care au primit sentinţele mai târziu, după 1 ianuarie 2010 şi în care se specifică faptul că salariile se vor mări conform Legii 221 din momentul în care s-a pronunţat hotărârea judecătorească”.
„Încadrările salariale făcute după aceste sentinţe nu pot fi modificate decât prin alte hotărâri judecătoreşti care să diminueze salariile”, spune liderul SIP, Valeriu Diculescu.
În opinia acestuia, cei care sunt dezavantajaţi de Decizia 106 a Curţii Constituţionale sunt profesorii care au obţinut hotărâri judecătoreşti definitive înainte de luna decembrie a anului trecut, hotărâri în care se specifică faptul că Legea 221 de aplică din 1 octombrie 2008, până la data emiterii sentinţei respective.
Diculescu recunoaşte că lucrurile sunt încurcate, că decizia nu schimbă mare lucru şi că situaţia este lăsată în continuare spre rezolvare de către completele de judecată. „Noi vom continua procesele şi constatăm că primim încă decizii favorabile şi la recurs”, spune Diculescu.
„Nu sunt bani”
Inspectorul general Doruleţ Resmeriţă recunoaşte că situaţia e greu de gestionat, iar în cursul acestei săptămâni a trimis o altă notă cu recomandări către directorii de şcoli (a treia sau a patra de la începutul anului!) în privinţa modului în care să facă salarizarea: „Le-am spus să respecte hotărârile judecătoreşti, dar şi recomandările noastre”.
Probabil directorii s-au luat iar cu mâinile de cap când au văzut că greul deciziei finale şi responsabilitatea cade tot pe umerii lor şi că instanţele şi forurile superioare se cam spală pe mâini ca Pillat din Pont.
Însă Doruleţ Resmeriţă vine cu o precizare care e menită să arate că toată această agitaţie rămâne deocamdată fără rost: „Avem o încadrare bugetară. Din finanţarea per elev, banii ajung pentru tot judeţul, dar fără aplicarea Legii 221”.
„Dacă se vor da salarii mărite există riscul să nu mai avem ce salarii să dăm spre sfârşitul anului. De unde se acoperă aceste cheltuieli, dacă nu sunt bani la buget? Ne împrumutăm iar la FMI? Ar trebui să fim echilibraţi şi să ne gândim că putem duce ţara într-un blocaj”, mai spune Resmeriţă.
Acesta îi mai sfătuieşte pe oamenii şcolii să nu se mai revolte împotriva directorilor care nu fac altceva decât să respecte deciziile forurilor superioare: „Nu e normal ca directorii să fie daţi în judecată pe aceste motive. Dacă ar avea de unde, ar da salarii mărite”.
„Nu sunt bani. Dacă totuşi vor să meargă mai departe pe calea judecăţii, să apeleze la executori judecătoreşti şi la alte proceduri, nu la războiul cu directorul care nu are nicio vină”, crede şeful învăţământului gălăţean.
„Nu înţeleg şi nu vreau să greşesc”
„Nu am plătit salariile cu mărirea din Legea 221 pentru că de la Primărie nu mi s-au dat bani. Până acum nu ne-a lămurit nimeni ce este corect şi cum trebuie procedat. Nu înţeleg cum ar trebui să aplic toate prevederile din hotărârile judecătoreşti, notele ministeriale şi de la ISJ, legile care nu fac delimitări clare şi tot aşa”.
„Nu înţeleg şi vreau să-mi explice cineva exact pentru că nu vreau să greşesc. Nu vreau să greşesc statele de plată, cărţile de muncă şi încadrările”, ne spune supărat Florin Cernat, directorul de la Şcoala Nr. 34.
Situaţia actuală din învăţământ e una nemaiîntâlnită nicăieri până în prezent. Parcă intenţionat, de undeva se încearcă semănarea vrajbei între oamenii şcolii, pentru că nimeni nu vrea să clarifice lucrurile.
Fiecare nouă decizie legislativă sau judecătorească, în loc să descurce, mai rău încurcă iţele. Ne întrebăm până când?
