Galaţiul e înconjurat de gunoaie, presărat cu resturi menajere şi asaltat de moloz. Parcă nu ne mai încap locuinţele de prisosul hârtiilor şi PET-urilor care dau pe dinafară.
Sub plapuma de zăpadă, care ne-a acoperit câteva luni ruşinea obrazului, am reuşit să ascundem cumva mizeria. Odată topit aşternutul alb şi impresia de civilizaţie dispare.
La intrările în Galaţi, gunoiul tronează de astă-iarnă, aruncat la întâmplare. Peste drum de vestita groapă, iarba care se străduieşte să încolţească este aşteptată printre gunoaie.
Exact lângă indicatorul „Tirighina”. Lângă şoseaua de centură, pământul nu se mai vede de sub tot ce au aruncat, nepăsători, care pe unde au apucat, locuitorii unui oraş european.
Imaginea e generatoare de cumplite astenii de primăvară. Cel puţin aşa pare şi pentru cei care răspund de curăţenie, dacă ne luăm după armatele de lucrători pe care le-au scos în stradă cele două societăţi care se îngrijesc de faţa oraşului: RWE şi RER.
Muncitorii s-au apucat de lucru, nu foarte convinşi de misia lor, după cum se vede. Numeric sunt destui, dar elanul pare să le lipsească.
Mai răsfiraţi, fraţilor, mai răsfiraţi, că oraşul e mare şi multă mizerie lasă gălăţenii la tot pasul.
