Iluzia primirii unui voucher prin programul „Rabla” şi hărnicia Primăriei, acea hărnicie care apare doar atunci când nu prea ar fi cazul, au întors pe dos speranţele unui gălăţean că şi-ar putea cumpăra o maşină nouă dând la schimb mai multe vechituri care zac prin parcările din faţa blocurilor.
Omul despre care vorbim a pus ochii pe un hârb care aparţine unui vecin, au făcut o înţelegere, au bătut palma şi tocmai atunci când se pregătea să trimită maşina pe drumul fără de întoarcere a avut o surpriză cât o zi de post negru.
Uite platforma, nu e rabla!
„Vorbeam cu un vecin care îmi povestea că urmează să predea, la rândul său o maşină veche unei firme de specialitate ca să nu mai aibă bătaie de cap”.
„În timpul ăsta, în faţa blocului a apărut o maşină cu o platformă şi m-am mirat ce repede se mişcă ăştia de la firma la care a fost vecinul meu”.
„Când colo, din maşină au coborât angajaţi de la SADP şi au mers direct la rabla pe care eu voiam să o duc la Remat şi pe care o cumpărasem ca să pot procura un voucher”, ne-a povestit Dănuţ Ipate (FOTO), care a crezut, pentru început, că este victima unei confuzii făcute de către cei de la SADP.
Nu a fost aşa. Omul a continuat povestea spunându-ne că a încercat să-i înduplece pe lucrătorii care se căzneau să confişte mumia metalică, însă a fost zadarnic.
„Un domn solid, care s-a recomandat ca fiind Onofrei, a spus că are toate documentele, că s-au făcut somaţii la care proprietarul nu a răspuns şi că are un ordin pe care trebuie să îl execute fără concesii”.
„I-am spus că maşina are impozitul plătit la zi, toate actele în regulă, că urmează să o casez şi i-am cerut îmi arate şi mie ordinul ăla, somaţiile, să văd şi eu în baza căror documente ridică ei maşina”.
„A fluturat însă un dosar fără să îmi arate ce este în el. I-am mai spus că în câteva zile duc maşina să o radiez şi l-am rugat pe acest domn Onofrei să aibă puţină înţelegere”.
„Ştiţi ce mi-a răspuns, aşa în râs? ˝Stai fără griji, nu e nicio problemă, o radiem noi!˝”, şi-a continuat Dănuţ Ipate povestea.
Recuperare imposibilă
În încercarea de a recupera totuşi mormanul de fiare ce avea şansa să se transforme într-un bon valoric numai bun de folosit la cumpărarea unei maşini noi, păgubitul a mers la parcarea în care cei de la SADP depozitează maşinile confiscate.
În schimbul recuperării maşinii, acestuia i s-a cerut însă să achite o taxă de aproximativ două milioane şi jumătate de lei vechi. O sumă destul de mare dacă ne gândim cu cât se vând maşinile vechi ce urmează a fi casate.
Aşadar lucrurile au rămas cum lucrătorii de la SADP au stabilit. Am încercat să aflăm cum de la SADP s-au concentrat toate energiile hărniciei în direcţia colectării de rable, tocmai acum, când e în mare vogă acest program de reînnoire a parcului auto naţional.
Noi muncim, noi nu… interpretăm
Şeful Administraţiei Domeniului Public, Eduard Grosu, ne-a spus că serviciul pe care îl administrează nu stabileşte ce maşini sunt confiscate şi când. Primăria face acest lucru.
„Noi acţionăm în baza unor documente întocmite de către Serviciul Tehnic al Primăriei Muncipiului Galaţi. Ei sunt cei care identifică aceste maşini pe care le numim abandonate, întocmesc somaţii, fac un dosar”.
Noi acţionăm în baza acelui dosar, ridicăm maşinile şi le depozităm într-un loc special amenajat”, a comentat Grosu.
Întrebat dacă nu ar fi fost mai bine ca Primăria să nu cheltuiască bani cu transportul, radierea şi casarea vechiturilor, acesta a admis, teoretic vorbind, că ideal ar fi ca locuitorii oraşului să fie cei care beneficiază de pe urmă dispariţiei acestor maşini, însă instituţia sa nu poate face altceva decât să îndeplinească „dispoziţiile Primăriei”.
