Constantin Ianculescu (FOTO 4, 5) are 55 de ani şi citeşte „Viaţa liberă” din scoarţă în scoarţă. Spune că tot ziarul l-a ajutat, când a avut probleme cu mansardările, în blocul în care locuieşte.
De această dată, cititorul nostru ne-a spus povestea unei scrisori trimise la Timişoara, o scrisoare care nu a mai ajuns niciodată la destinatar (fiul gălăţeanului nostru).
Avem, de asemenea, şi răspunsul Poştei, la sesizarea lui Constantin Ianculescu. Nu este la fel de vesel ca în Caragiale, dar e actual.
Din gară, către Timişoara
Constantin Ianculescu începe: „Pe data de 10 martie am fost la Oficiul Poştal Numărul 1 Galaţi, la ghişeul numărul 1 exterior din Gara CFR, pentru a trimite o scrisoare simplă la Timişoara pe numele Florin Ianculescu, Timişoara CP 300672”.
„Scrisoarea mi-a fost cântărită de către operatoarea de la ghişeu. Completasem şi destinatarul şi expeditorul”.
„Am primit două timbre poştale a câte un leu fiecare, timbre care aveau pe ele un ulcior şi inscripţia Curtea de Argeş”.
„Am fost trimis să pun scrisoarea în cutia poştală din faţa intrării în oficiu. Am coborât scările, am ajuns la cutie, dar am observat că aceasta avea uşa întredeschisă, iar în interior era un cofraj de ouă”.
„M-am întors la ghişeu şi am informat-o pe operatoare că la cutie capacul este deschis. Apoi am rugat-o să primească dânsa scrisoarea. A primit-o, a verificat codul poştal şi a rămas la ea”.
„…pe răspunderea expeditorului”
Bărbatul a verificat, iar fiul său l-a lămurit – nici urmă de scrisoare.
„Întrucât scrisoarea nu a ajuns la destinaţie până la 22 martie 2010, am revenit la ghişeu şi am întrebat ce s-a întâmplat cu scrisoarea”.
„Am primit răspuns că Poşta nu răspunde la scrisorile puse în cutia poştală”.
„Am făcut o adresă scrisă către dirigintele OPC Galaţi nr. 1 în aceeaşi zi care a fost înregistrată”.
„Pe 30 martie 2003 am primit de la CNP Poşta Română OJP Galaţi răspunsul oficial, prin care sunt informat că aceste trimiteri circulă neînregistrate, adică, într-un cuvânt, pe răspunderea expeditorului”.
„Am achitat acel serviciu şi nu s-a realizat”
„Pe mine răspunsul mă nemulţumeşte pentru că eu am achitat un serviciu care în final nu s-a realizat”.
„Corect era să primesc răspuns că scrisoarea a plecat din Galaţi în data de… şi a ajuns la Timişoara în data de… Sincer să fiu, am apelat frecvent şi cu încredere la acest serviciu, dar de data asta mi-am pierdut orice speranţă”.
„Este posibil că pui scrisoarea în cutia poştală şi să nu fie ridicată de acolo cu lunile pentru că aceste scrisori nu sunt înregistrate? Este ca şi cum ai pune scrisoarea la tomberonul de gunoi”.
Paradox – către Australia se poate!
„În luna februarie am trimis o scrisoare simplă în Australia, către un prieten al fiului meu, şi acolo a ajuns după zece zile. Atunci achitasem trei lei. Iar pentru o scrisoare trimisă în ţară, la Timişoara, am achitat doi lei”.
„Ca cetăţean al acestei ţări, consider că nu este normal să plăteşti un serviciu şi să nu răspundă nimeni de neefectuarea lui”.
„În plus, cutiile poştale arată aşa cum arată, vechi şi decolorate, abia dacă se mai înţelege inscripţia ˝Prioritare ora… la ora; Neprioritare ora… la ora˝”.
„Nu sunt eu singurul!”
…susţine Constantin Ianculescu şi continuă: „Am rugămintea să mediatizaţi acest caz - considerând că nu este singular - pentru a obliga CN Poşta Română să răspundă pentru prestaţiile neefectuate”.
Răspunsul oficial al Poştei
„Compania Naţională Poşta Română SA, Domnului Ianculescu Constantin:”
„Stimate domn, la sesizarea dumneavoastră la Oficiul Judeţean de Poştă Galaţi referitoare la o trimitere de corespondenţă pe care aţi expediat-o către Florin Ianculescu domiciliat în Timişoara şi care nu a ajuns la destinaţie, vă comunicăm:”
„- în sesizare nu aţi precizat sub ce formă aţi expediat trimiterea (simplă sau recomandată); deducem din menţionarea faptului că aţi achitat suma de 2 (doi) lei că era o trimitere de corespondenţă simplă”.
„Precizăm că trimiterile de acest tip circulă neînregistrate, se distribuie prin depunere la cutia poştală a destinatarului fără a se solicita semnătura de primire din partea acestuia, astfel încât nu putem face verificări în ceea ce priveşte ajungerea la destinaţie a acestei trimiteri:”
„- dacă trimiterea menţionată a fost recomandată, vă rugăm să ne înaintaţi o copie a chitanţei care a fost emisă la prezentarea trimiterii sau să ne comunicaţia numărului acesteia pentru a putea face cercetările de rigoare”.
„În speranţa că răspunsul nostru a clarificat situaţia prezentată de dumneavoastră, vă asigurăm că CN Poşta Română este în permanenţă interesată de soluţionarea eventualelor reclamaţii, cu speranţa folosirii în continuare a serviciilor poştale. Semnează: Director Restructurare, inginer Petrescu Dorin”.
Dar pe răspunderea cui e?
Ok, mulţi dintre dumneavoastră ar putea ridica din umeri – şi ce-i cu asta? Cine mai scrie scrisori? Corect, iar în baza acestui principiu, la fel de bine am putea fi indiferenţi dacă mamei noastre i-ar fi furat, la piaţă, portofelul cu bani – şi ce, cine îşi mai ţine în ziua de azi banii cash la el?
Să ne gândim, aşadar, de două ori – în cazul Poştei, instituţie bugetară, plătită deci tot de noi, prin impozite, cine răspunde totuşi de corespondenţa care nu ajunge la destinatar?
Trenul?
Cutia desfăcută în care se află un cofraj de ouă?
Sau poate trebuie să-l căutăm în pălărie pe cetăţeanul turmentat?
