Nu ştim cum se desfăşoară fazele naţionale ale olimpiadelor care s-au desfăşurat în alte judeţe.
La Galaţi (unde are loc în prezent concursul pe meserii în industria alimentară, turism şi comerţ) competiţia miroase de departe a ficăţei prăjiţi în stil lionez.
Aceasta a fost proba de concurs pentru bucătari, care a avut loc la Colegiul „Dumitru Moţoc”.
Atmosfera competiţiei a semănat mai mult cu cea a unui restaurant unde comenzile soseau pe bandă rulantă.
Fiecare concurent cu ustensilele sale şi ingredientele necesare pentru pregătirea ficatului de porc în stil lionez, cu garnitură de cartofi prăjiţi.
Printre candidaţii la titlul de cel mai bun elev-bucătar al anului se învârteau cu ochi critici membrii comisiei de evaluare.
Aici răsfirau ceapa din castron, dincolo făceau observaţie că oalele fierbeau de le săreau capacele, în timp ce ucenicul-bucătar se chinuia să taie cât mai artistic ceapa.
„Ţinem cont de toate aspectele. De felul în care-şi gestionează spaţiul de lucru, de cantitatea pe care o folosesc la preparat, de calităţile fiecărui preparat care se foloseşte la felul de mâncare”.
„Dacă ceapa e tăiată peştişori şi dacă prăjită suficient, fără să fie arsă, dacă ficatul e preparat în trei bucăţi, bine pătrunse”.
„Testăm gustul şi se punctează şi aspectul estetic al preparatului. Nu ne scapă niciun amănunt. Vrem să câştige cel mai bun”, ne declară profesoara de la Colegiul Economic din Mangalia, Viorica Moraru.
Dotarea şcolilor de meserii din ţară, la pământ
Profesoara Mariana Irimia de la Colegiul Economic din Bucureşti a făcut o observaţie deloc surprinzătoare:
„Se vede că elevii provin de la unele unităţi de învăţământ care stau prost tare cu dotarea. Nu ştiu la ce folosesc ustensilele pe care le au pe masă”.
De aceeaşi problemă a dotărilor ne-am lovit şi la Colegiul Economic din Galaţi unde s-a desfăşurat ieri proba practică a vânzătorilor-comercianţi, care au avut de vândut produsul compot.
Unitatea de învăţământ gălăţeană avea în dotare o casă de marcat de ultimă generaţie care i-a pus în dificultate pe concurenţii de la alte licee unde au astfel de obiecte foarte vechi sau deloc, orele desfăşurându-se doar la nivel de teorie.
Profesorii însoţitori ai loturilor de elevi din diferite judeţe ne-au declarat nemulţumirea că elevii nu au fost duşi să se familiarizeze cu condiţiile de lucru din laborator.
Profesoara Camelia Tănase susţine că şi dacă ar fi văzut laboratorul, elevii care nu au lucrat cu casele de marcat tot nu s-ar fi descurcat:
„Şi eu am păţit acelaşi lucru cu elevii mei acum doi ani. Nu au ştiut să lucreze pe case mai vechi, pentru că la noi dotările sunt de ultimă generaţie”.
„De atunci, mergem în practică şi cerem să lucrăm şi cu casele de marcaj de la consignaţii”.
„Măcar lotul pentru naţională ar fi trebuit să ştie să utilizeze orice tip, pentru că este o operaţie importantă pentru orice comerciant. Nu e o scuză că nu au aşa ceva în dotare.”
La comerţ, pentru că fiecare elev a prezentat acelaşi produs – compotul – candidaţii au fost sechestraţi în săli, câte unul, până le-a venit rândul.
„Noi ne-am ocupat de ei, le-am dat apă şi ceva de mâncare, iar masa le-am servit-o în clasele unde au fost izolaţi”.
„Elevii noştri au suferit de foame şi de sete anul trecut, nimeni nu le-a pus pe masă nimic până la ora 19.00 când s-a terminat concursul”, a mai precizat Camelia Tănase.
De altfel, toţi profesorii nu au avut decât cuvinte de laudă despre modul în care s-a organizat concursul, dar despre asta într-un articol următor.
