La vremuri de criză, la capătul judeţului, la Gohor, sărăcia se simte, dar mai ales se vede cu ochiul liber.
Se vede după drumurile care aşteaptă să fie reparate, după încetineala cu care se derulează lucrările celei mai importante investiţii din localitate - alimentarea cu apă, după din lipsa de speranţă a oamenilor, din ce în ce mai necăjiţi şi mai preocupaţi de ziua de mâine.
Sat de răzeşi
În dicţionare se spune că localitatea Gohor, situată pe valea râului Zeletin, se numea în vechime „Otovăieşti” şi ar data dinainte de 1500.
Pe vremuri, locul era des expus năvălirilor turceşti şi tătărăşti, iar la acea vreme în faţa „oaspeţilor” nepoftiţi o parte a locuitorilor acestei comune s-a aşezat pe dealul dinspre răsărit, „avându-l în frunte pe conducătorul Gohol”.
De la numele căpeteniei Gohol îşi trage denumirea actuala comună Gohor. Informaţia se găseşte pe un document vechi al învăţătorului Radu Tănăsescu (1864-1944) şi poartă ştampila Episcopiei de Huşi, primii răzeşi din Gohor fiind strămoşii familiei Tănăsescu.
În faţa pericolului năvălitorilor, cealaltă jumătate a localnicilor s-a îndreptat înspre Apus, peste râul Berheci, avându-l conducător pe Brahas.
De aici, numele satului Berheci, aflat astăzi în componenţa comunei Gohor, alături de Ireasca, Poşta şi Nărteşti.
Pe vremuri, pădurile seculare predominau în această parte, iar astăzi drumul de pădure dintre Ireasca şi comuna de reşediţă Gohor este doar o amintire pală a acestora.
În toată localitatea mai avem acum „doar două pâlcuri de pădure”, ne spunea gazda noastră, primarul Relu Crângan.
Record de... nedurabilitate
Astăzi nu mai mergem pe poteci umbroase, asfaltul ne dă de furcă. La Gohor, şoselele sunt şi „bune” şi rele, ca peste tot în judeţul nostru.
Despre o porţiune de stradă, asfaltată anul trecut, tot zicem ceva, fiindcă „formula” folosită întrece orice record de... nedurabilitate.
„E vorba de un kilometru de asfalt pus anul trecut de Compania Naţională de Investiţii din cadrul Ministerului Dezvoltării şi a fost un proiect pilot, scopul fiind acela de a testa o formulă de asfalt”, ne-a spus primarul Relu Crânganu.
„Ori formula a dat greş, ori tasarea pământului, înainte de asfaltare, a dat greş. Ca să îndreptăm situaţia, am înaintat o adresă la CNI”.
În suspans au rămas şi aproximativ 500 metri din drumul judeţean ce duce înspre Vaslui şi cine ştie dacă nu se va finaliza când asfaltul pus de anul trecut se va strica!...
O investiţie aproape gata - pe linia moartă!
Un alt proiect este cel legat de alimentarea cu apă a comunei Gohor, fără satele Berheci şi Poşta.
Investiţia a început în 2007 şi este realizată în proporţie de 98 la sută. S-au alocat 2.400.000 lei şi ar mai fi nevoie de 150.000 lei.
Cum anul acesta nu s-a alocat niciun leu, că aşa cere criza!, se duce de râpă ditamai investiţia, ce are menirea să asigure condiţii de trai decente, europene, cum ne-au promis aleşii noştri.
Este lipsă de realism şi de responsabilitate să-ţi permiţi acest fapt! Dacă vă mai spunem că primarul de la Gohor este un om de vază al PD-L, deci al partidului majoritar de la guvernare, vă puteţi face o imagine completă a modului cum înţeleg aleşii problemele noastre!
Falsă grijă pentru cetăţeni
Singura investiţie care se derulează la Gohor în anul bugetar 2010 este, de fapt, continuarea uneia de anul trecut, consolidarea Şcolii din Gohor.
„Reparaţia a început în 2009, când au fost alocaţi 100.000 lei, iar anul acesta am primit 90.000 lei”, a continuat primarul de Gohor.
„Bugetul este de criză şi toată lumea se prevalează de acest motiv. În realitate, se duc pe apa sâmbetei investiţiile din anii din urmă...”.
Din cei 3.700 de locuitori ai comunei Gohor, 200 sunt în evidenţa Sectorului de Asistenţă Socială.
Aparent, un procent de 6-7 la sută din locuitorii acestei aşezări, potrivit Legii 416, au un venit mai mic de 125 lei pe lună.
Prin amintita lege, aceştia mai primesc câtva zeci de lei, astfel că venitul pe cap de asistat român ajunge la frumoasa sumă de 50 de euro pe lună!
