Un kenyan la „curtea” lui Adrian Cuţitaru

Un kenyan la „curtea” lui Adrian Cuţitaru
Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

* Dacă i-ar fi fost bine în ţara sa din Africa ecuatorială, ar fi renunţat de mult la şederea în România * „Tribul aflat astăzi la putere nu mă agreează” *

Kenyan, după declaraţia sa, „cu 14 clase”, Ayacko Paul Odero (n. 1977), trage dimineaţa în piept aer de Tg. Bujor.

La aşa ceva nu are restricţie. Manipulant la depozitul de materiale de construcţii al S.C. Probestrom S.R.L., munceşte de-i ies ochii din cap. Este primul african pe care oraşul Tg. Bujor îl stoarce fără milă.

Administratorul firmei, Adrian Cuţitaru, i-a promis, ca salariu, zece milioane de lei. De două ori am fost la Ayacko Paul Odero şi de fiecare dată l-am găsit cu broboane pe frunte, de la transpiraţie. Cei veniţi să cumpere îl cunosc:

„Domnu’ Paul, îi cer, adu-mi colacul ăla de sârmă!” (nu-i interesează că greutatea lui e de 50 de kilograme), „Domnu’ Paul, pune-mi în maşină 20 de saci cu ciment, că mă grăbesc!”.

Ce fel de spinare are acest om? Rezistă la solicitări fizice care pe un bujorean obişnuit l-ar băga în pământ. Dacă i-ar fi fost bine în ţara sa din Africa lkecuatorială ar fi renunţat de mult la şederea în România.

Zi-lumină, la rupt oasele. Încarcă, descarcă, taie cu flexul, sudează. Motostivuitorul condus de el, nălucă pe roţi. Noaptea asigură paza. Mesaj pentru domnul Cuţitaru:

„Vă strâng mâna pentru că i-aţi dat voie kenyanului să locuiască în singurul spaţiu din depozit potrivit pentru pus în el un pat şi o masă”.

„O să am, de asemenea, grijă să vă mulţumesc public, în numele lui Ayacko Paul Odero, după ce voi auzi că i-aţi dat şi banii ce i se cuvin”.

Dosarul cu documentele refugiatului, impresionant. E colecţie de adeverinţe şi certificate de absolvire a fel de fel de cursuri de calificare.

Ayacko Paul Odero ar vrea să vorbească în limba sa de acasă, swahili, dar cu cine? Tatăl său, Mickel Ayacko, e pensionar.

A lucrat la căile ferate („După colonizarea Kenyei de către englezi, ne-a spus, tata a învăţat să repare trenuri şi să conducă locomotive”).

Are un frate în avocatură. Cum însă Kenya e aproape mereu cu războaie civile pe cap nu are de ce să se mai întoarcă în Africa („Tribul aflat astăzi la putere nu mă agreează”).

Zile cu foame de Tg. Bujor

I-a plăcut să înveţe. Nu s-a ferit de militărie („Deşi, la noi, armata e ceva benevol, m-am dus să-mi fac datoria faţă de ţara mea, în anii 2003-2004”).

Calificat în domeniul asigurării securităţii aeroporturilor, se descurcă şi ca fierar-betonist. Învaţă limba Bucureştiului, cu profesori, pe cheltuiala statului român, la Piteşti.

Mai întâi munceşte la negru, în Capitală. În ianuarie 2006, înscrierea la Politehnică, în anul I - student bursier, Facultatea de Transporturi. Nu o termină. Ajunge la Centrul de Cazare a Solicitanţilor de Azil Galaţi.

Angajat de o firmă profilată pe construcţii, şefii acesteia îşi bat joc de el. Nu i-au dat niciun ban. Ajutat de Centrul amintit, din februarie a.c. îşi găseşte de lucru la Tg. Bujor.

Nu părăseşte incinta depozitului. O singură dată a ieşit să se plimbe prin oraş şi a fost înhăţat de o patrulă a poliţiei. Scoţând legitimaţia de şedere temporară pentru cetăţenii străini, vizată la zi, este lăsat în pace.

Mâncarea? Se descurcă greu la „capitolul” acesta („Deşi muncesc mult, buzunarele mele sunt goale”). Nu este pretenţios („Ce-i place românului îmi place şi mie. Sunt creştin ca şi dumneavoastră”).

Binefăcătoarea sa, doamna Marcela Başa, gestionară: i-a adus, nu o dată, mâncare gătită, de acasă de la ea, fiind răsplătită de kenyan cu săru’ mâna şi bo’daproste.

Ca încercare de a ieşi din impas: „I-am cerut şefului să mă împrumute cu bani, să am cu ce să-mi cumpăr măcar pâine”. 

Nu-i arde de baschet, a uitat de alergări („Pot înconjura de zece ori un stadion de fotbal fără să mă opresc”). S-ar căsători, dar îl împiedică starea materială:

„Fără loc de muncă sigur, unde să muncesc opt ore şi să fiu plătit la timp, nu mă pot gândi să-mi iau soţie”.

„Să ajung să-mi ceară copilul să-i cumpăr bicicletă iar eu să ridic neputincios din umeri? Nu se poate… Cum să mă căsătoresc dacă n-am bani nici pentru a mă întreţine pe mine însumi?”.

Explicaţie foto: Ayacko Paul Odero, din Republic of Kenya. În timpul zilei, om de sacrificiu la Probestrom. Nici noaptea nu scapă de sacii cu ciment, îi visează aşa cum sunt ei, până dinspre ziuă: grei, ordinari...

Citit 4291 ori Ultima modificare Luni, 30 Noiembrie -0001 02:00

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.