* Dascălii Mariana Parapiru, Ana Patraşcu, Georgeta Afrăsinie şi Petrea Chiru, la a doua binemeritată profesie - pensionarea *
Miros de filă de carte îngălbenită de timp şi de gânduri. Biblioteca este cel mai nimerit loc în care pot fi mai bine sărbătoriţi profesorii care îşi iau rămas bun de la şcoala unde au ars, împrăştiind lumină în sufletele şi minţile zecilor de generaţii de elevi.
Flori, ochi inundaţi de emoţii abia stăpânite, colegi - prieteni de-o viaţă, foşti elevi, atmosferă vibrantă.
Profesorul de biologie Petrea Chiru, profesoara de limba şi literatura română Mariana Parapiru, învăţătoarea Georgeta Afrăsinie şi profesoara de franceză Ana Patraşcu - patru vieţi petrecute în şi pentru şcoală.
Unul dintre primii dascăli ai şcolii, Theodor Parapiru, este cel care i-a întâmpinat pe toţi colegii de cancelarie şi i-a petrecut, apoi, la plecare şi s-a simţit îndreptăţit să ia primul cuvântul:
„Cei patru colegi au fost nişte dascăli exemplari, care vor rămâne în continuare alături de noi. Pensionarea nu este sub nicio formă un capăt de linie. Este o altfel de etapă necesară”.
„Mie mi se pare că pe lângă mine sunteţi tineri. Cu plecăciune, vă aşteptăm să vă întoarceţi la noi în şcoală, deşi sunt convins că veţi avea o mulţime de lucruri de făcut”.
„Mamă, pari cam absolventă, nu pensionară”
Apoi a venit rândul celor patru dascăli să încerce să ordoneze vălmăşagul de emoţii şi idei care le bântuie gândul şi sufletul.
„Sunt în învăţământ de 36 de ani, dintre care 34 în această unitate. Şi acum mă întâlnesc cu prima generaţie de elevi şi mă simt foarte bogată. Îmbogăţită de viaţa petrecută în mijlocul copiilor”, ne-a mărturisit aproape topită învăţătoarea Georgeta Afrăsinie.
„Fiul meu mi-a spus zilele acestea: ˝Mamă, tu pari cam absolventă, nu pensionară!˝ Nu pot decât să vă doresc ca la pensionare să aveţi bucuria, starea şi sănătatea mea. Am o mulţime de planuri, nici nu ştiu dacă se poate spune că m-am pensionat”, a spus, senină, dăscăliţa de limba şi literatura română - Mariana Parapiru.
Toţi cei prezenţi au căzut de acord că nimeni nu o poate întrece în energie şi eleganţă. Este cea care, în fiecare zi, vine prima la şcoală, când îşi face alergarea de dimineaţă. La ore arde, împărţind învăţătură elevilor, iar acasă se ocupă cu scosul revistelor şi publicatul cărţilor.
Mama, mamiţa şi bunicii
Elena Parapiru a fost prezentă la sărbătoare din trei motive: este fiica Marianei Parapiru, fosta elevă a profesorilor Ana Patraşcu şi Petrea Chiru şi fost cadru didactic în şcoală.
„De la domnul Petrea Chiru am plecat întotdeauna cu lecţia învăţată din clasă. Nici n-am cuvinte să-i mulţumesc pentru asta. Doamna Patraşcu este un om de o bunătate imensă. Nu întâmplător, unul dintre colegii mei i-a spus odată ˝mamă˝”, spune Elena cuvinte calde pe care orice dascăl ar vrea să le audă de la foştii elevi.
Profesoara Nicoleta Banu ne-a confirmat apoi că Şcoala Nr. 31 este o mare familie: „Pentru mine doamna Patraşcu este a doua mamă, îi spun Mamiţa, pentru că de la ea am învăţat meserie şi să pun suflet în tot ceea ce fac. Sunteţi atât de bună, încât am senzaţia că vă spargeţi, dacă vă ating”.
Un alt fost elev al şcolii, Vlad Ionuţ, care deşi a absolvit acum un an, s-a întors să-şi viziteze foştii dascăli, a reuşit să destindă atmosfera care devenise uşor nostalgică:
„Dacă pentru dumneavoastră cei patru dascăli minunaţi sunt ca mama sau tata, pentru mine sunt buni ca nişte bunici”, a mărturisit el cu toată sinceritatea, spre amuzamentul general.
A plouat cu cuvinte frumoase. Însă cea care a reuşit să sintetizeze în câteva vorbe ceea ce s-a întâmplat de fapt ieri la Şcoala Nr. 31, a fost Petrica Păun, fostă directoare a instituţiei: „Pleacă generaţia de aur!”.
Explicaţie foto 1: Ana Patraşcu, Mariana Parapiru, Petrea Chiru şi Georgeta Afrăsinie, cei patru dascăli de aur ai Şcolii Nr. 31
