* Preotul Vasile Dobrin asigură masa de prânz pentru toţi muncitorii de pe şantier *
Maistrul Gheorghe Patrichi, şef al punctului de lucru din Bereşti-sat, de la noua biserică. Cineva tare în pix ar trebui să înceapă să scrie la biografia sa – de la ce a făcut pe Şantierul nr. 1, de la CSG, în zona furnalelor, înainte de ’89 când, în România, dacă vă mai aduceţi aminte, un constructor echivala cu un sfânt echipat în salopetă, până la ce i-a ieşit din mână în 2010, la Adjud, ca salariat la S.C. Vega ’93 (a predat beneficiarilor, la cheie, un liceu agricol şi o şcoală gimnazială!).
Luându-l de odihnit, Bereştiul îl provoacă, profesional, la o nouă întrecere cu sine însuşi – va putea maistrul Patrichi, la câtă glorie de şantierist are, să zidească Biserica „Sf. Nicolae, Sf. Filofteia şi Sf. Dosoftei”, la sfinţirea căreia, în sala de protocol a Restaurantului „La Cuţitaru”, vrânceanca Mărioara Ifrimache, în calitate de bucătăreasă, a făcut minuni, uimind puzderia de preoţi veniţi la masă?
În subordinea maistrului Patrichi, 19 muncitori. Dumnealui îi dirijează! Dintre aceştia, 8 fac naveta pe distanţa Galaţi-Bereşti, cu mijloc de transport pus la dispoziţie de Vega ’93, iar 5, cu voia Sfinţiei sale Vasile Dobrin, preotul locului, sunt cazaţi la casa parohială. Ceilalţi au buletine de identitate de Bereşti.
Ca obiectiv net, de finalizat până la 31 decembrie a.c.: „Să ridicăm structura de rezistenţă, ne-a declarat domnul Patrichi, până la centură”. E o ţintă ambiţioasă, în total acord cu cele 40 de kilograme de peşte din care Mărioara Ifrimache a pregătit, la sfârşitul anului 2009, pentru praznic, saramură, mămăligă împărţită la polonic, novac prăjit, cu garnitură de cartofi ecologici alături, şi marinat, în două variante – diferenţa a făcut-o sosul.
Revenind la Vasile Dobrin: 42 de ani de preoţie. Resurse de energie nesecate, de parcă ar fi la 25 de ani. Continuă să se împartă, cu o vrednicie evidentă, între Altarul bisericii vechi şi şantierul celei la fundaţia căreia se lucrează.
Ce mi-am mai notat despre sfinţia sa:
1. S-a ocupat, cu tragere de inimă, de racordarea şantierului la reţeaua de curent electric.
2. A avut nevoie maistrul Patrichi, de 200 de metri cubi de pământ pentru umplutură? Vasile Dobrin a rezolvat problema.
3. Asigură, cu ajutorul enoriaşilor, în fiecare zi de lucru, masa de prânz, caldă, pentru toţi muncitorii de pe şantier (ardei umpluţi, oale cu sarmale, friptură pe săturate).
La zi, angajări – pentru Bereşti – de fierari-betonişti, dulgheri şi zidari. Se ţine steagul sus, muncindu-se fără întrerupere. E posibil ca în 2011-2012, funcţie de banii din contul parohiei, din biserică să se poată trimite semnale, pe unde scurte, către Dumnezeu – „Îndură-Te, Doamne, de noi!”, „Ia mafioţii din Bereşti şi du-i pe pustiuri!”, „Îndulceşte-ne viaţa cu 2-300 de locuri de muncă!”.
Foto: De la construirea Staţiei Nr. 27 a OMV Petrom n-a mai avut Bereştiul un şantier adevărat, în care să se aşeze, în beneficiul localnicilor, două paie cruce. Poate, sunteţi, părinte Vasile Dobrin, mâna norocoasă a oraşului, să se mai construiască în Bereşti şi altceva în afară de cavouri
