Şi mâine s-ar putea intra în clase

Şi mâine s-ar putea intra în clase
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Una dintre „luptele” pentru Coasta Văii, purtate de directorul Ştefanache Vîrlan: modificarea proiectului de construcţie a noii şcoli. Iniţial, acesta prevedea ca faţa imobilului să fie spre nord, ceea ce, iarna, ar fi fost grav: odată cu elevii ar fi pătruns în şcoală şi viscolele.

Readucând proiectantul cu picioarele pe pământ, este reorientat („Întoarceţi-l cu faţa spre stradă!”). Dat în funcţiune la 1 decembrie 2008. Numeri pe degete şcolile din ruralul gălăţean care pot concura, la gospodărire, cu ce e la Coasta Văii.

Dacă mâine ar fi 15 septembrie, s-ar putea intra la clase. Pe hol, exponate de artă populară, materiale didactice astfel „distribuite” încât nici ministrul Funeriu să nu aibă ce reproşa, flori ce „împing” instituţia spre un tărâm de basm...

Din clase, scos până şi ultimul fir de praf. Mobilier de ultima generaţie, ornare ca în unităţile de învăţământ particulare, ambianţă ce te obligă să te întrebi unde te afli. Nu sunt singurul care, intrând în şcoala din Coasta Văii, s-a frecat la ochi: ceea ce văd este real sau nu? Mână de fier, directorul Ştefanache Vîrlan n-a lăsat nimic la voia întâmplării.

Magazia, plină cu lemne de salcâm, stivuite. Între gardul dinspre uliţă şi şcoala propriu-zisă, aranjament peisagistic compatibil cu urbanitatea. Flori ca la o reşedinţă regală! În spate, pe terenul de sport, turnul miniatural din care, copil fiind, îţi poţi da drumul pe jgheab. Marca ansamblului de joacă – Norvegia.

I-aş aduce aici un omagiu sincer şi femeii de serviciu, Constantina Buleandră: duce la îndeplinire directivele directorului de parcă ar fi plătită în aur. 

Profesorul Ştefanache Vîrlan „arde”, în văzul public, pentru comună. Exemplu: nu le admite celor din subordinea sa, cadre didactice, slăbirea conlucrării cu familiile elevilor.

Director din anul 1994, n-a depus niciodată în acest răstimp dosar pentru a i se acorda gradaţie de merit, deşi ar corespuns. Altceva: pe când era ministru la Mediu, Petre Lificiu, vizitând Valea Mărului, i-a propus să se mute la Bucureşti pentru a lucra în echipa sa, ca demnitar („Vă faceţi bagajele şi veniţi la Bucureşti. Am nevoie la minister de un om ca dumneavoastră!”).

Ce l-a impresionat pe fostul ministru: cultul domnului Vârlan pentru ordine şi munca bine făcută, şirul de microloturi cu flori, curtea pavată ca la liceele militare şi steagul modernităţii ţinut sus. La 22 decembrie 1989, când, la Valea Mărului, câţiva revoluţionari locali întorseseră şepcile miliţienilor cu cozorocul la spate, a fost singurul care, pătrunzând în post, le-a readus la normal.

(„Sunt oameni ai legii şi nu trebuie călcaţi în picioare, reprezintă statul român. Dacă au greşit cu ceva, trebuie traşi la răspundere, dar altfel”).

Profesor de sport. Membru în Consiliul Local. Nu permite amestecul politicii în treburile şcolii. Punctul slab al instituţiei? Fluctuaţia cadrelor didactice. În anul şcolar precedent, nu mai puţin de şapte „figuri” noi…

Explicaţie foto: Directorul Ştefanache Vîrlan. Propune, în locul şcolilor de arte şi meserii, revenirea la şcolile profesionale

Citit 1123 ori Ultima modificare Luni, 30 Noiembrie -0001 02:00

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.