* Căpitanul ISU Eugen Chiriţă, prefectul Cosmin Păun, judecătorul Robert George Florea, consilierul local Răzvan Avram şi artistul Paul Buţa ne-au răspuns la întrebarea „Care este primul sfat pe care l-aţi da unui viitor tătic?”
Şoc urmat de euforie sau dimpotrivă, de o groază teribilă, sunt stările resimţite de bărbaţii care tocmai au aflat că vor fi tătici. Nu vorbim de taţii „planificaţi”, ci de cei care intră la categoria „surprinşi”.
Odată ce şi-au revenit din şpriţul cu care şi-au cinstit prietenii, viitorii tătici se trezesc într-o vâltoare de dileme, activităţi şi trăiri cu care nu au prea avut de-a face. Iată motivul pentru care ne-am gândit că nu le-ar prinde rău nişte sfaturi de la tăticii cu state vechi.
Întrebarea la care am insistat să ne răspundă taţi celebri din diverse categorii sociale a fost simplă şi la obiect: Care este primul sfat pe care l-aţi da unui viitor tătic?
* Căpitan ISU Eugen Chiriţă (FOTO 2) (tatăl unei fetiţe - e lege, primul copil al unui pompier este întotdeauna fată): „Important este să fie alături de soţie şi să se implice în îngrijirea copilului şi toate celelalte, mai ales că pentru ea este o perioadă delicată.
Meseria de tată nu cere antrenament şi nici nu se bazează pe fişa postului. Toate vin de la sine, iar copilul te cucereşte de la primul zâmbet. Cel mai bine ştiu să mă joc cu fetiţa, dar nu mă dau în lături nici de la schimbat pamperşii sau legănat”.
* Prefectul Cosmin Păun (FOTO 3, tatăl unei fete şi al unui băieţel): „În momentul în care ai un copil, planificat sau nu, trebuie să fii foarte responsabil, să te gândeşti cum îl creşti şi să munceşti pentru asta. Nu aştepta să ţi-l crească altcineva!
Niciodată să nu te gândeşti că primeşti ajutor de la mama, soacra, mătuşa. Sunt în stare? O fac singur. A, că îţi vine un ajutor, mai puţin contează. În relaţia cu copiii, noi asta încercăm să facem în familie: nu-i direcţionez către o anumită meserie, dar ca principiu încerc să-i conştientizez de faptul că numai meseriile verificate în timp îi ajută să fie pe picioarele lor.
Cred că marea dramă a unui părinte este să-şi vadă copilul neputincios şi să-l ajute până când îmbătrâneşte şi nu mai poate. Trebuie să-l înveţi să zboare. Ca părinte simţi când e în stare, dar uneori îi e greu să se desprindă de cuib şi atunci poţi să-i mai dai un mic ajutor să zboare, dar să te asiguri că ştie şi că ai făcut tot ceea ce puteai să faci ca să-l înveţi.
Dacă umbli din cuib în cuib şi ţi-i laşi pe ai tăi nehrăniţi, needucaţi şi neantrenaţi... Dar dacă ai zburat cu ei vine şi momentul să-i laşi să zboare singuri”.
* Judecător Robert George Florea (FOTO 4, tatăl unei fetiţe recent aleasă primăriţa copiilor): „Tot ce faci pentru educarea copilului tău trebuie să fie logic. Un copil cu IQ ridicat te va vedea ca pe un superior de armată atunci când singura explicaţie pe care i-o poţi da la o solicitare este «pentru că aşa vreau eu!». E greu să dai sfaturi. Important în relaţia cu copilul este să mergi pe intuiţie şi pe ceea ce simţi!”.
* Consilier local Răzvan Avram (FOTO 5, tatăl a două fetiţe): „Viitorul tată să se pregătească pentru cea mai mare bucurie din viaţa lui, indiferent ce ar fi. Dacă e fată, cu atât mai mult! Fetiţele sunt cu tăticii. Profesia de tată debutează cu schimbatul pamperşilor şi făcutul biberonului. Medicamentele, sincer, nici acum nu le-am dibuit.
Sunt specialist la preparat laptele. Mă trezesc de două ori pe noapte să fac biberonul. Am experienţă de când am rămas singur cu prima fetiţă, care avea vreun an jumate şi era supărată. I-am spus: «Îţi face tata cel mai bun lapte din lume». L-a mâncat fericită.
Şi de atunci, seara, cerea: «Facă tata bun din lume»!, atât reuşea să spună. Delia are acum 8 luni, nu spune nimic, dar sper să-i placă biberoanele pe care i le prepar”.
* Artistul Paul Buţa (FOTO 6, tatăl a doi băieţi): „Primul sfat pe care i-l pot da este să se gândească la viitorul copilului. De îndată ce copilul a venit pe lume, jumătate din viaţa lui se va schimba sau ar trebui să se schimbe. Dincolo de sfaturile pe care i le vor da unii sau alţii, să nu uite că şi înţelepciunea populară are valoarea ei.
Nu trebuie să fie întotdeauna prietenul copilului, ci uneori e mai important să fie tatăl lui. Dacă reuşeşte să penduleze între a fi tatăl copilului şi prietenul lui cel mai bun, atunci va fi un tătic fericit”.
Ca să fim sinceri, ne aşteptam la sfaturi de utilitate imediată: cea mai bună marcă de lapte praf, tehnici de schimbat scutecele, leacuri pentru colici sau de adormit/liniştit copilul nervos. E bine însă că avem sfaturi de viitor demne de nişte taţi responsabili şi implicaţi.
