* O poveste despre un septuagenar în căutarea de dragoste şi nuri, dar şi despre disperarea nevestei care i-a fost alături 40 de ani * Se face vorbire şi despre niscai filmări erotice * Cum ajung bătrânii să se comporte ca nişte adolescenţi * Un trai conjugal al unui cuplu de vârstnici în care s-ar fi infiltrat mai multe... tinere de etnie rromă *
Ce faci când bărbatul care ţi-a fost alături te schimbă pe mai multe femei tinere şi te tratează ca pe o sclavă? Evident, una dintre soluţii este să îţi iei lumea în cap! Dacă este să dăm crezare poveştii pe care ne-a spus-o o cititoare venită la redacţie, uneori este şi singura cale de urmat.
Femeia despre care vorbim şi care ne-a rugat să nu îi dezvăluim identitatea, ne spune mai întâi că e cu frica lui Dumnezeu şi că şi-a pus întreaga viaţa în slujba semenilor aflaţi în suferinţă şi a sperat ca măcar bătrâneţile să îi fie liniştite, în sânul familiei..
„Am lucrat la Reanimarea Spitalului Judeţean. Am cărat toată viaţa şi vii şi morţi, aşa că nici nu mă mir că abia mai pot să mă îndrept de spate”, ne spune gălăţeanca.
Din păcate, în amurgul celor 60 de ani, viaţa nu i-a rezervat zile liniştite. Dimpotrivă, se plânge femeia, existenţa i-a devenit un spectacol sinistru, de care acum încearcă să fugă unde vede cu ochii.
„Mi-am luat repede toate bagajele din casă şi le-am lăsat la o mănăstire. Maicile de acolo mi-au spus că o noapte măcar aş putea să rămân cu ele. După aceea, nu ştiu unde o să mai pot să plec. Şi vă rog să mă învăţaţi dumneavoastră, pentru că acasă nu mă mai întorc”.
„Eu, tu şi … vreo câteva ţigănci dezbrăcate”
Doamna ne-a povestit propria dramă conjugală, în care au roluri bine definite dânsa, soţul şi mai multe… tinere de etnie rromă. Problema doamnei ar putea chiar să aducă un zâmbet pe buzele unor dintre cititori. Alţii s-ar putea mira de o atare situaţie. Tuturor vă spunem: nu râdeţi! Nu ştim, niciunii, ce va face bătrâneţea din noi.
„Vă spun drept, soţul meu parcă a înnebunit de vreo 4 ani. Acum are 72 de ani şi umblă cu nişte ţigănci de la noi de acolo, din Micro 40. Toate, numai din astea tinere. Ia bani din casă. Şi îmi spun vecinii că îl văd cu ele pe la cofetării, la prăjituri şi cafele”.
„A cumpărat un aparat de fotografiat din ăsta scump şi a dat nepoţica mea, venită în vizită la noi, peste nişte poze în care el o dezbracă pe una din ţigăncile alea ale lui. Are un telefon mobil nou, dă o grămadă de bani pe tot felul de prostii… Şi când îl întreb eu, îmi vorbeşte atât de urât, că nici nu am curaj să vă spun. Şi când mă gândesc că el a fost un bărbat bun, nu aşa… ”, se confesează femeia.
„Sincer, nu mai pot să îndur traiul lângă el. Divorţez. După aceea plec înapoi la Oradea, unde mai am nişte neamuri îndepărtate. Mă refugiez acolo, că aşa nu se mai poate. Am avut cu bărbatul ăsta al meu o casă pe strada Eminescu, iar el a vândut-o”.
„A cumpărat o garsonieră în Micro 39 pentru băiat, care locuieşte acum acolo cu nepoata şi cu nora mea. Şi a mai cumpărat o garsonieră pentru noi, în Micro 40, unde am locuit împreună până azi şi care e numai pe numele lui”.
„Mi-a zis că dacă vreau ceva, mai întâi să-i dau nişte bani pe garsonieră şi abia după aia pot să plec. Aşa că am fugit de acasă şi nici nu mai pun piciorul acolo. Nici la băiat nu mă duc. M-ar căuta şi acolo”.
De lângă soţ, la Centrul de Urgenţă
Cu ce o putem ajuta noi pe doamna ajunsă într-o astfel de situaţie? „Nu-mi trebuie decât să mă învăţaţi unde să găsesc o cameră în care să stau până la terminarea divorţului. Eu am pensie 420 de lei şi nu pot să închiriez nimic. După ce am terminat cu actele, vă promit că plec”.
Noi am sfătuit-o pe doamnă să meargă totuşi la fiul dumneaei, să se sfătuiască cu cei tineri, doar-doar problema se va rezolva. Se pare că doamna nu ne-a ascultat sfatul pentru că vineri dimineaţă ajunsese la Centrul de Urgenţe al Primăriei.
„Doamna se află la noi şi ne ocupăm chiar în acest moment de situaţia dumneaei”, ne-a informat telefonic administratorul centrului, Gina Gogoţ.
E greu de spus dacă doamna n-a exagerat, sau dacă soţul chiar face ceea ce spune. Doar cei doi ştiu ce se întâmplă în casa lor. Noi nu putem decât să le urăm un trai liniştit, dacă amândoi vor ajunge la… mintea potrivită vârstei pe care o au.
