Pornind de la principiul decât în satul meu fruntaş, mai bine… fruntaş la oraş, unsprezece familii au acceptat anul acesta ca fiii şi fiicele lor să profite de bursa Guvernului pentru mediul rural, chiar dacă la clasa a V-a este destul de dificil pentru ei să se adapteze departe de casă.
Elevii au fost înscrişi în clasa a V-a D de la Şcoala Nr. 13 şi au fost cazaţi în internatul de la Colegiul Naţional „C. Negri”.
„În prima săptămână au plâns seara după părinţi”
De la directoarea şcolii, Doina Păun, am aflat că pentru copii primele două săptămâni de şcoală au fost mai dificile: „Pedagogul de la internat ne-a povestit că au mai plâns seara după părinţi, dar acum le-a trecut. S-au adaptat destul de repede. Sunt nişte copii foarte îndrăzneţi”.
Dacă-i întrebi, niciunul dintre cei unsprezece proaspeţi elevi de oraş nu recunoaşte că îi e foarte greu fără părinţi. Sunt decişi să sufere acum pentru binele lor de mai târziu, dar sunt şi mândri că şi-au luat viaţa în propriile mâini.
„Familia” de la Griviţa
Şapte dintre cei 11 elevi bursieri sunt din Griviţa, trei din Cavadineşti şi unul singur din Băneasa. Dacă stai de vorbă cu cei din Griviţa constaţi că sunt o mică familie unită şi că astfel le este mai uşor: „Noi suntem verişori”, îmi spune Andreea Lupică, o fetiţă frumoasă-frumoasă, arătând spre băiatul cu figură de copil isteţ de lângă ea.
„Şi eu sunt rudă cu ea”, spune alta. „Şi noi amândoi suntem veri”, completează un alt băiat. Toţi cei şapte au fost la aceeaşi învăţătoare, se cunosc din clasa I şi mai sunt şi rude între ei. O mică familie pornită să înfrunte greutăţile în speranţa unei vieţi mai bune.
O parte dintre ei încă nu ştiu ce liceu vor alege pentru mai târziu. Însă unii deja au ambiţii mari: „Eu vreau la CNVA”, ne anunţă vreo doi. „Noi vrem la Liceul de Artă, la actorie. Nouă ne place teatrul, am făcut cu doamna învăţătoare multe scenete la şcoală”, ne spune isteţul Alexandru Lupică.
„Eu vreau să devin diriginte”
„Tăticul” adoptiv al clasei este un tânăr profesor de educaţie fizică, Ovidiu Lupu, de care copiii s-au lipit foarte mult, pentru că şi el păstrează legătura cu ei zilnic.
„Mă sună pe mobil şi eu i-am obişnuit să-mi spună tot ceea ce li se întâmplă, ca să nu se simtă descurajaţi şi singuri. Încercăm să fim mai mult decât o clasă”, ne spune dirigintele, cu o nesfârşită răbdare oglindită pe chip.
Despre modul în care s-a „sudat” această mică familie ne-a dat de ştire băiatul de la Băneasa, Andrei Miron, care ne-a anunţat că vrea să dea la Liceul Pedagogic:
„Vreau să mă fac şi eu diriginte”, ne spune el cu convingerea că nimic nu e mai frumos şi mai util pe lume decât să fii diriginte, aşa cum le este profesorul Lupu (care, fie vorba între noi, nu are nimic fioros ca să-şi merite numele).
Programe de studiu individuale
Dacă tot au venit la oraş, vor fi nevoiţi să pună burta pe carte: „Cooperăm cu psihologul şcolii, le-am testat nivelul de cunoştinţe şi vom stabili pentru fiecare un program de studiu individual. E păcat că nu s-au înscris mai mulţi elevi pentru această oportunitate”.
„E drept că şi banii au fost alocaţi mai târziu şi nu s-a ştiut sigur dacă se va face clasa sau nu. Noi încercăm să-i ajutăm cât putem, şcoala i-a sponsorizat cu uniformele, sunt înscrişi şi pentru bursă socială şi pentru rechizite de la stat, pentru că cele trei programe nu se exclud. Provin din familii sărace, dar sunt hotărâţi să reuşească în viaţă”, ne mai spune Doina Păun.
Cuvintele directoarei ne sunt confirmate de luminiţele şi optimismul din cele 11 perechi de ochi. Singura problemă ar fi ca guvernanţii să găsească şi în anii următori resursele pentru continuarea programului.
