* „Naşterea unui copil normal este o minune a naturii pentru care niciodată nu vom şti să fim suficient de recunoscători” *
Cât o franzelă, atât era: 680 de grame de viaţă venite pe lume mult prea devreme. Pruncul atât de fragil s-a grăbit să părăsească pântecul cald al mamei şi să dea piept cu viaţa. N-ar fi reuşit niciodată dacă Secţia de Neonatologie a Maternităţii „Buna Vestire” nu ar fi făcut imposibilul posibil.
Fiecare om din secţie, medic asistentă, infirmieră, spunea că e „copilul ei” şi nu exista să plece ori să intre în gardă fără să întrebe ce face puiul de om. Trei luni şi o săptămână, cât a stat în grija neonatologilor, a făcut toate complicaţiile posibile ale prematurităţii, dar, prin grija şi profesionalismul halatelor albe, acestea au fost tratate cu succes.
Imaginaţi-vă cam cât de greu e să prinzi o venă mai subţire decât un fir de păr! Şi de acea venă, pe care trebuie să curgă în trupuşorul firav hrana ori medicamentul salvator, depinde viaţa bebeluşului. Indiscutabil a fost o reuşită medicală cu care nu se pot lăuda clinici din Cluj sau Bucureşti.
A fost unul dintre multele miracole petrecute chiar lângă noi, la Spitalul de Obstetrică-Ginecologie „Buna Vestire” din Galaţi. Un succes medical în spatele căruia se află o muncă imensă a întregului personal, muncă departe de a fi plătită ori măcar răsplătită la adevărata valoare. Pruncul a părăsit maternitatea perfect sănătos şi cu o greutate normală.
Oamenii din umbră
Neonatologii, medici sau asistente, rămân adesea în umbră. Dacă nou-născutul nu are vreo problemă de sănătate, atunci mama sau rudele copilului nici nu mai află cine a avut grijă de copil de îndată ce a păşit în lume. Pentru fiinţa fragilă care bate la porţile vieţii ei sunt acolo, să le deschidă larg.
În 43 de ani de activitate, Constanţa Apostol, asistent-şef la Secţia de Neonatologie, a îngrijit aproximativ 60.000 de bebeluşi. Câte 1.600 pe an. Un oraş de copii mai mare decât Tecuciul!
Dr. Maria Cristina Sandu, medic-şef Secţie Neonatologie, lucrează de 10 ani în Maternitatea gălăţeană şi din 1994 în această specialitate. Este mama a doi copii, pe care i-a adus pe lume tot aici. Copiii ei sunt obişnuiţi ca, de îndată ce a ajuns acasă ori îi ajută la lecţii, mama lor să fie chemată înapoi la Maternitate. Nu au niciodată certitudinea că mama lor va rămâne cu ei acasă până a doua zi. Au înţeles că profesia îi cere să fie mereu pe ţeava puştii.
Nici acasă nu are linişte: sună la Maternitate, întreabă de copiii cu probleme, de evoluţia lor. Dacă ar fi să refacă drumul în viaţă, tot neonatologie ar alege.
Fărâma de viaţă
Dr. Cristina Sandu nu poate traduce în cuvinte sentimentul pe care îl are în faţa unei fărâme de viaţă de câteva sute de grame.
„Este neajutorat şi trebuie să faci imposibilul să-l ajuţi. Aici se munceşte în echipă. Este o muncă de Sisif, azi e bine, mâine nu, poimâine şi-a revenit, pentru ca în ziua următoare să se răstoarne tot”, spune şi Constanţa Apostol.
„Munca e aceeaşi şi se bazează strict pe învăţătura de ani şi ani din facultate, pe specializare şi pe experienţă. Aplici ceea ce ştii. Relaţia cu mama nu e uşoară. Întotdeauna îi spun adevărul orice ar fi. Care sunt şansele şi complicaţiile care pot apărea. Nu poţi să minţi”, spune dr. Sandu.
Vă imaginaţi cum este să-i explici unei proaspete mămici că nu-i e bine pruncului?
„Pe unii îi feliciţi pentru că e bine copilul, pe alţii îi îmbărbătezi, dar le şi spui adevărul. E foarte greu să te dedublezi! Medicii sunt şi ei părinţi şi ştiu ce înseamnă să nu dai veşti bune. E o mare artă să ştii să coordonezi mama în aşa fel încât de la o zi la alta să spere, să colaboreze”.
„Sunt şi mame care, din cauza incertitudinii, fac căderi psihice. Stările mamei se transmit şi copilului. Să ai grijă şi de ea şi de prunc, munca e dublă şi grea”, spune Constanţa Apostol.
Un miliard de mulţumiri
Iată ce simt şi gândesc două dintre mamele care au trecut printr-o naştere prematură şi care acum îşi strâng în braţe pruncii sănătoşi şi viguroşi. Gândurile lor sunt consemnate într-un caiet special al mamelor care au născut la „Bunavestire”.
„Copilul meu a venit pe lume mult prea devreme şi mult prea mic. Cuvintele sunt prea puţine pentru a le mulţumi cadrelor care şi-au făcut datoria cu promptitudine. Doamnei doctor Cristina Sandu simt că îi datorez viaţa copilului meu. A fost prima care şi-a arătat grija, dar şi afecţiunea faţă de el”.
„A fost un şoc faptul că o să nasc prematur pentru că nu ştiam tot ce implică acest lucru, cu atât mai mult cu cât a fost o sarcină normală, fără probleme, supravegheată. Prima săptămână de viaţă a copilului meu a fost foarte critică. Nu ştia nimeni dacă o să fie bine sau nu, doar de bunul Dumnezeu depindea acest lucru”.
„Mulţumesc lui Dumnezeu că mi-a dăruit copilul şi doamnei dr. Cristina Sandu, care are un suflet de aur. Mulţumesc tuturor asistentelor şi infirmierelor pentru devotament, promptitudine, grijă şi răbdare. Foarte greu mai întâlneşti asemenea oameni care nu fac decât să te încurajeze şi luptă pentru copilul tău ca şi cum ar fi copilul dumnealor”.
Muncă multă, oameni puţini
Criză de cadre e în tot sistemul sanitar, dar la neonatologie cu atât mai mult. Deşi ar trebui să fie 35, la Secţia de Neonatologie a Maternităţii sunt la datorie 10 asistente, 8 infirmiere şi 2 medici. Munca lor se desfăşoară însă departe de ochii mamelor, la reanimare şi în saloanele speciale unde copii sunt vegheaţi zi şi noapte.
Şi totuşi, Constanţa Apostol crede că ea şi colegele ei au cea mai frumoasă meserie din lume: „Aici ai ocazia să vezi şi viaţa şi reversul ei”.
Cea mai mare bucurie a cadrelor de la neonatologie este când mamele vin cu pruncii de mână să le mulţumească ori când vin să nască aici femei care au venit pe lume tot aici.
Şi cum am putea încheia oare un material despre Secţia de Neonatologie a Maternităţii „Buna Vestire” şi despre oamenii ei minunaţi decât cu un catren al epigramistei Constanţa Apostol:
„Ca amintirea-n urmă să rămână
Când vin pe lume o ea, sau poate un el,
Zvârlim mănuşa iute de pe mână
Să-i provocăm cu viaţa la duel”.
