Originară din satul Hanu Conachi, comuna Fundeni, pictorița Silvia Cambir, de la nașterea căreia s-au împlinit 100 de ani pe 24 ianuarie, a absolvit Academia de Arte Frumoase din Bucureşti, la clasa pictorului Camil Ressu, în 1948. În paralel, a frecventat cursurile Facultăţii de Litere şi Filosofie, unde i-a avut profesori pe George Călinescu, Tudor Vianu şi Mihail Ralea.
La recomandarea lui Camil Ressu, a lucrat un timp la Ministerul Învăţământului, unde a realizat desene pentru manuale şcolare. O scurtă perioadă a activat şi ca profesoară.
Prima expoziţie personală, în 1965
A fost membră a Uniunii Artiştilor Plastici din România (UAPR) din 1953. Şi-a deschis prima expoziţie personală în 1965, la Galeria "Orizont" din Bucureşti, expunând acuarele şi uleiuri, tehnici pe care le va cultiva ulterior cu consecvenţă. Alte expoziţii individuale şi-a organizat la Galeriile de Artă "Simeza", în 1977, 1978 şi 1979. Deşi a expus în cadrul multor manifestări colective organizate în ţară şi în străinătate, a revenit cu o nouă expoziţie personală abia în decembrie 2005, la Galeria "Simeza". Postum, în 1911, i s-a organizat prima retrospectivă la Galeria "Anticariat" Curtea-Veche, Bucureşti.
Alături de pictură, a practicat grafica de şevalet şi ilustraţia de carte pentru diferite edituri din București. A executat copertele și ilustrația pentru cărți scrise de Ion Creangă, Tudor Arghezi, Emil Gârleanu, Victor Eftimiu, Cella Serghi etc., pentru culegeri de basme populare chinezești ("Înțeleptul și copilul") și basme ale indienilor din America de Sud ("Zidul nepieritor al lui Ticatlun").
Cu toate că avea o vârstă înaintată, în vara anului 2005 a participat la tabăra din cadrul proiectului "Pictori de azi la Balcic", iniţiat în 2004 de Asociaţia "Elite Art Club UNESCO". A fost prezentă, de asemenea, cu lucrări în expoziţia "Pictori peisagişti în grădina Palatului Cotroceni" (2005).
Premiată de Uniunea Artiştilor Plastici
În 2006, a primit Marele Premiu al UAPR pentru expoziţia personală deschisă în decembrie 2005 la Galeria "Simeza". A mai fost distinsă în 2004 cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Ofiţer, în acelaşi an primind premiile "Samuil Rosei" şi "Margareta Sterian" pentru creaţie.
Cu puţin timp înainte de a muri, a selectat lucrările din expoziţia "România în sunet şi culoare", organizată la Sala Mare a Palatului, cu prilejul deschiderii Festivalului şi Concursului Internaţional "George Enescu" (2007), în care s-au aflat şi tablouri ale sale pictate la Balcic.
A încetat din viață pe 15 august 2007, la Bucureşti.
Lucrări ale sale se află în colecţii de stat şi particulare din România, Franţa, Germania, Italia, Japonia, Olanda şi SUA.
A excelat în acuarelă
Pictura şi grafica Silviei Cambir sunt circumscrise unei formule de sorginte expresionistă, dezvăluind nelinişti şi intense frământări interioare. A fost preocupată de reprezentarea imagistică a câtorva teme: dansul, măştile, femeia, chitaristul, familia, pădurea copilăriei. Foloseşte contraste puternice şi aşează materia picturală în tuşe nervoase.
A excelat în acuarelă, tehnică în care a pictat nenumărate peisaje din Maramureş, Deva, Târgovişte, ca şi din alte zone ale ţării prin care a poposit în călătoriile sale documentare. Artista este o foarte bună desenatoare, stăpâneşte ştiinţa clasică a compoziţiei, modernismul ei este temperat, mânuieşte pensula cu spontaneitate şi graţie, culorile au fluiditate.
I-a imortalizat în portrete pe Ecaterina Teodoroiu, Lucreţiu Pătrăşcanu, George Bacovia, George Enescu etc., fiind o fină analistă a psihologiei personajelor sale. În peisajele de la Balcic viziunea este impresionistă, pictura de plein-air permiţându-i să pună în valoare lumina care cade asemenea unei dezmierdări pe case şi pe vegetaţia înconjurătoare.
Despre Silvia Cambir, criticul de artă Valentin Ciucă scria în "Dicţionarul ilustrat al artelor frumoase din Moldova 1800-2010": "Înzestrarea artistică plurivalentă i-a permis să se exprime cu egală disponibilitate în diferite limbaje și să descopere un spațiu vast de imaginație și expresie. Dominanta picturii sale ține de racordul cu instrumentalul plastic al expresionismului de care s-a simțit atașată permanent. Exaltarea tipică acestui curent i-a prilejuit o veritabilă dezbatere de idei unde limitele sunt folosite curent. Fervoarea imaginației și impactul emoțional o conduc către o dezbatere personală asupra limitelor. În grafică, accentele grave se diminuează în favoarea obținerii armoniei".
Despre arta Silviei Cambir au mai scris elogios Petru Comarnescu, Ion Frunzetti, Mircea Deac, Dan Grigorescu etc.
Silvia Cambir - "Citadină"
Silvia Cambir - "La lecţii"
