* Cu gramatica nu faci pârnaie * Dar nici bani * Din lac în Cocserie * Politica din spatele… politicii * Când Isărescu îşi vede de-ale lui *
V-am spus că o documentare privind taximetriştii mi-a dat subiecte pentru un roman. Oamenii ăştia nu sunt doar şoferi, ci gânditori, psihologi, un pic politicieni şi mai mult filozofi.
Timpul petrecut în aşteptare, în staţiile de unde sunt chemaţi la o adresă sau alta este cel mai bun prilej de reflecţie. Cum să nu-şi pună oamenii probleme asupra lumii şi vieţii când reazemă ore la rând volanul prin câte un colţ de oraş, în aşteptarea clienţilor?
Sau cum să nu fie nişte fini cunoscători ai persoanelor care îi cheamă, când văd zilnic indivizi nervoşi, agitaţi, politicoşi sau, dimpotrivă, scufundaţi în propriile gânduri.
Afacerist şi-mi mergea bine
Cu un trecut comercial serios, taximetristul-reflexiv – om responsabil, cu afaceri eşuate pe câmpiile economice şi încercări de a-şi fi găsit norocul în străinătate - meditează împreună cu „pachetul”:
„Eu vă cunosc! Hehe, cum de când? Îl ştiu şi pe tată dumneavoastră, i-a fost profesor lu’ un verişor de-a’ meu. Zicea văr’miu că a făcut carte pe vremea aia, păcat că după clasa a VIII-a s-a lăsat, s-a apucat de furat şi acum e la pârnaie”.
„Eu i-am zis, mă, la câte subordonate ştii, nu e păcat?! Mai bine vino şi vinde detergenţi la mine, zic clienţii că mi-am tras vânzător cu facultate. El nu, că subordonatele nu le uită, dar trebuie să producă mălaiu’”.
„Aşa, şi? Eu întorceam banu’ cu lopata – aveam un magazin la parter, pe Siderurgiştilor. Şi la ce mi-a folosit? Eu munceam ca boul, şi nevastă-mea avea treabă cu un coleg de la muncă”.
„M-a lăsat după ce a rămas gravidă cu ăla, că nu a ţinut vrăjeala că a făcut baie după mine. Boarfă nenorocită, a zis la tribunal că o băteam şi a rămas cu magazinul. Acu’ doi ani m-am întors din Italia”.
„Numai eu ştiu câte am făcut, de la vidanjor la şef de şantier în Monza, de le cărăm şuturi în fund la toţi bulgarii… Ce ziceţi? Nu e pe strada asta? A, eu aşa credeam, lăsaţi că scădem la sfârşit din bani… Să-i ia dracu’ de bani, că nu mai am nici după ce trăi, şi ce om am fost”.
„…să mă scuzaţi, doamnă”
Stau la rând şoferii de viaţă, majoritatea tineri, cu experienţă „light” la volan şi cu dorinţa de a face meseria rapid, până prind ceva mai bun.
Blond, pricăjit ca un elev de liceu şi cu două coşuri lucioase pe obrazul dinspre mine, tropăie nervos din gură:
„Să-mi ziceţi, vă rog, unde e, că nu vreau să mă duc iar în Combinat. Nu râdeţi, aşa am făcut ieri cu o doamnă, că dumneaei zicea că vrea la ˝Omul Negru˝ şi eu am zis că asta e, o duc în Cocserie, naiba ştia că aia e crâşmă în Micro 17”.
„Apoi am traversat tot viaductul, mama ei de viaţă – să mă scuzaţi, doamnă – şi ea tăcea ca un ficus. După ce intru în Combinat şi întreb dreapta-stânga, îşi zice unul cu faţă de borcan spart – să mă scuzaţi doamnă -, că vezi, mă, mai în spate, Ţiglina III, acolo-i ˝Omul Negru˝”.
„Iar asta, turbată – să mă scuzaţi, zic -, că cică eu n-am întrebat-o. Păi, tâmpit să fiu să-mi placă meseria asta. Ieri noapte am tremurat de frig la rând, de ziceai că-s la concurs de făcut pipi pe scaun – să mă scuzaţi, doamnă”.
Cu „V”. De la „V…lasă-mă în pace!”
Profesioniştii îţi aruncă priviri invizibile, de pokerişti versaţi. Dinainte să pui pasul în maşina lor, ştiu cât cântreşti, cu sau fără buzunare şi carduri.
Adulţi, calificaţi, dar nemulţumiţi de modul în care se petrec lucrurile în ţară, cu opţiuni şi păreri bine închegate politic. Ei ar şti mult mai bine să se descurce, în locul ălora de la Guvern.
Mă ia de la ziar şi lasă ca „Bună ziua” să fie subînţeles. „Mi se pare că la dumneavoastră în ziar nu apare suficientă politică”, mormăie conaisseur-ul, pe a cărui carte de vizită se vede mai bine poza taxiului decât numele, care îi începe cu „V”. O fi Vlad? .
„Apare destulă”, mormăi încreţindu-mi nasul, nu e zi să nu se umple prima pagină de declaraţii, parcă de alte subiecte nu ar fi loc în ziar. Şi ăsta zice că el nu vede!
…mmm, l-o fi chemând Victor?
„Eu zic de ce în spatele politicii. De ce sunt tolerate interesele economice ale celor care ne conduc? Adică, dacă nu se spune în presă, crede cineva că noi, oamenii obişnuiţi, nu ştim că afacerile sunt toate ale politicienilor, ale poliţiştilor?”.
„B*** are bani băgaţi în maxi-taxi, N*** îşi face televiziuni, D*** are lanţ de alimentare. Toate hotărârile pe care le dau, le dau pentru ei, să le meargă lor bine. Galaţiul nu are nici o şansă”.
Îl privesc în oglinda retrovizoare, mică, aşezată ca un timbru peste cea mare şi judec la dublu, în timp ce ating cu picioarele nişte pedale: ăsta face şi „Şcoală”, dar de unde concluzionează el că astea-s secrete? Şi de ce nu dau niciodată peste unul pasionat de rubricile mele?!
Ce nume cu „V” mai ştiu…?
Acoperit până la Gardă
Patronii conduc relaxat, râd cu „Staţia”, fac glume între ei şi având două-trei maşini care fac traseu, cunosc exact valoarea banului, problemele cu fiscul, străzile, primăria şi pe guvernatorul Băncii Naţionale.
„În loc să ne încurajeze să creştem, ca să le plătim dracului impozitele, ei ne iau pielea. Păi, cum să fac eu carte de muncă la dracii ăştia, care azi vin şi mâine îţi bagă maşina în service, că el n-a văzut groapa?!”.
„Nici plodul acela nu ştia, corect, că pe gropi nu le impozitează nimeni, apar la foc continuu”.
„Mi se pare mai logic să-l las să muncească la negru, banu’ vine, Garda nu îl întreabă pe el nimic, Isărescu îşi vede de-ale lui, iar el sunt acoperit, lucrez la altă firmă, iar maşinile pe care lucrează ei nu-s pe numele meu”.
„Dumneavoastră nu sunteţi de la Finanţe, nu? Nu, staţia, pe Eroilor nu e blocat, poate să meargă… O secundă, să-l sun pe… Mă, de ce eşti dobitoc? Păi, eu te plătesc să crăpi tu gogoşi în centru şi să laşi maşina hăis?”.
Cobor sufocată de informaţii. Niciodată nu am ştiut ce e Garda, dar ştiu că unii amărâţi nu au cu adevărat de muncă din cauza ei. Sau nu?
Strada este locul în care trăiesc. În pauze dorm şi umblă fantomatic prin vieţi peste care nu au nici o putere. Ce ştiu ei ştiu pentru totdeauna, definitiv, iar tu nu le poţi schimba părerea, client de azi, la fel ca cel de mâine.
…să mă scuzaţi, doamnă.
