Poveşti extraordinare, fapte tulburătoare săvârşite de femei care au înnobilat numele de mamă. Din zecile de poveşti pe care le-aţi citit în paginile de Familie în 2010 am ales cinci. Fiecare dintre protagonistele acestor istorii de viaţă adevărată poate fi Mama anului 2010.
Pentru că nu ne-am putut hotărî, vă lăsăm pe dumneavoastră, cititorii noştri, să alegeţi. Care e cea mai importantă lecţie de viaţă ce merită să fie însuşită de către noi toţi?
De săptămâna viitoare şi până în prima săptămână a lui ianuarie 2011 veţi putea vota electronic, pe www.viata-libera.ro, dar şi prin scrisori trimise pe adresa redacţiei, Mama anului 2010.
Nu e un concurs cu premii. Tot ce putem oferi este respectul nostru şi admiraţia de care suntem în stare ca oameni şi ca jurnalişti faţă de protagonistele acestor poveşti de viaţă şi faţă de cei care ştiu să le aprecieze.
Oscar pentru Maria Drăguş - „Palatele se dărâmă, omul rămâne”
Despre Maria Drăguş (FOTO 1) s-a auzit la Palme D’Or, la Globul de Aur, la Oscar şi la Academia Germană de Film. Dacă vreodată s-ar decerna aceste trofee pentru mame, Maria Drăguş le-ar merita pe toate.
Maria Drăguş, educatoare vreme de 43 de ani la Grădiniţa nr. 1 din Pechea, este bunica Mariei-Victoria Drăguş, actriţa de numai 15 ani, care îi poartă numele, laureată a premiului Lola, echivalentul german al Oscarurilor, pentru rolul din „Das Weisse Band” („Banda albă”), film premiat cu Palme d’Or, Globul de Aur şi dublu nominalizat la Oscar 2010.
În pelicula care s-a bătut de la egal la egal cu ”Avatar” şi „The Hurt Locker” a jucat şi sora mai mică a Mariei-Victoria, Paraschiva.
Fratele lor Iosef-Viorel este şi el actor. S-au născut în Germania, dar sunt botezaţi româneşte, din dorinţa tatălui lor, pecheanul Nicolae-Silviu Drăguş, violoncelist la Filarmonica Saxoniei Mijlocii.
Nepoţii din ţară ai Mariei Drăguş sunt de asemenea extraordinari: Cristina - studentă la Regie, Oana - sclipitoare la matematică. Nici nu e de mirare din moment ce părinţii lor, Dumitru-Dorin şi Cecilia-Venera, chiar dacă nu au cariere internaţionale, şi-au făcut drum drept în viaţă şi îi fac cinste mamei lor, Maria Drăguş.
Dăscăliţa şi-a crescut şi educat copiii proprii la fel ca pe aceia de la grădiniţă, învăţându-i înainte de toate să fie oameni: „Părinţii să fie modelul copiilor şi să nu se răzbune pe copii pentru ceea ce nu au putut realiza în viaţă. Palatele se dărâmă, lucrurile se învechesc, putrezesc, omul rămâne şi te pomeneşte!”.
Tina Chivu - Supermama oricărui adolescent
Fost model de succes al Zinei Dumitrescu, make-up artist premiat internaţional, Tina Chivu (FOTO 2) este mama pe care orice tânăr inteligent şi cu mare succes la fete şi-ar dori-o.
Victor e baschetbalist de performanţă, campion naţional cu echipa şi are, la doar 17 ani, o capacitate fantastică de a se mobiliza şi o voinţă extraordinară. După un accident cu ruptură de splină, în trei luni a revenit în echipă şi, pe semnătura mamei, a jucat în Franţa.
Îi place să citească şi poţi să discuţi cu el de la Egiptul Antic până la ultima navetă spaţială. E pasionat de psihologie şi atras de modeling. Uneori îl prinde trei dimineaţa discutând cu mama lui. Despre orice, inclusiv sex.
Tatăl lui, Florin Chivu, este un bărbat invidiat. Să ai parte de o femeie inteligentă şi superbă, care te iubeşte şi pe care o adori, să fii tatăl unui băiat minunat... ce poate fi mai grozav?! Alexandra (Tina), Florin şi Victor sunt o familie modernă.
Florin şi Tina Chivu sunt de 21 de ani împreună, iar de 17 ani sunt soţ şi soţie. Tina ne-a mărturisit: Dacă vreodată prin absurd ar divorţa, ar accepta să-i fie amantă pentru a fi cu soţul ei. Câte femei ar fi în stare să spună asta?
Mihaela Mihalache - „Să zâmbească şi copiii mei, şi alţii pe lângă ei!”
Mihaela Mihalache (FOTO 3) s-a bătut pentru viaţa copiilor ei până în pânzele albe. Nici nu mai ştie de câte ori le-a ţinut lumânarea aprinsă gândindu-se că-i pierde. Cel mai greu nu i-a fost să îngrijească doi copii cu dizabilităţi. Cel mai greu i-a fost când a rămas pe drumuri cu băiatul în scaun rulant şi fetiţa în braţe, privită de sus de localnici: „Mama cu doi handicapaţi”.
Pentru ca şi Marius-Valentin şi Raluca să zâmbească, să se bucure de şansa de a învăţa la grădiniţă, de jocul cu alţi copii, Mihaela Mihalache s-a luptat pentru înfiinţarea unui Centru de zi pentru copiii cu dizabilităţi în Lieşti.
În ciuda dispreţului, a refuzurilor absurde: „Ce le trebuie la doi handicapaţi?! Ţine-i în casă!”, a găsit sprijinul unor Oameni la care înţelepciunea e dublată de un suflet mare: primarul PNL din Lieşti, Iulian Boţ, şi inimoşii Fundaţiei „Inimă de Copil” din Galaţi. Aşa s-a născut Centrul de Zi, o veritabilă grădiniţă pentru 14 copii cu dizabilităţi.
„Mi-a plăcut să lupt, chit că unii îmi spuneau: dă-i, nu te mai chinui! Merg în patru labe, fac tumbe numai să se bucure copilul meu! Să zâmbească şi copiii mei, şi alţii pe lângă ei! Toţi copiii cu handicap pot zâmbi şi te fac fericit”, ne-a mărturisit Mihaela Mihalache. Cunoscând-o pe Mihaela Mihalache, pe Valentin, pe Raluca şi pe colegii lor de grădiniţă am înţeles: adevăratul handicap este la noi, cei care nu-i putem accepta pe semenii cu nevoi speciale!
Dorina Vîrlan - Steaua norocoasă a lui Andrei-Daniel
Dorina Vîrlan (FOTO 4) este steaua norocoasă a lui Andrei-Daniel, care s-a transformat din asistenta lui maternală în mămica lui. Abandonat în spital, putea fi unul dintre zecile de copii ai nimănui, aflaţi în grija statului. Dar Dumnezeu i-a scos în cale o familie minunată, care i-a oferit o viaţă fericită, lipsită de griji, aşa cum merită orice copil - familia Vîrlan din Târgu Bujor.
Băiatul a căpătat un nume - Andrei-Daniel Vîrlan, părinţi iubitori, o soră şi un frate protectori şi un bunic care se topeşte de dragul lui. Niciunul din membrii familiei nu-l poate privi fără să-i joace ochii în lacrimi de dragoste.
„Pe Andrei l-am văzut la o lună şi două săptămâni. După o săptămână am decis că trebuie să fie definitiv copilul meu. Îl visam în fiecare seară şi nu puteam să stau fără el”, spune dna Dorina.
Maternitatea „Buna Vestire” - Miraculoasa fabrică de mame
Cum am putea vorbi despre mame şi copii fără a pune la socoteală Fabrica de Mame, fără de care n-ar exista mame? Iar dacă „naşterea unui copil normal este o minune a naturii pentru care niciodată nu vom şti să fim suficient de recunoscători”, cum spune directorul medical dr. Liliana Docan, atunci Maternitatea „Buna Vestire” este locul în care se petrec zilnic miracole. Aici au primit o şansă la viaţă şi bebeluşi cât o franzelă, de doar 600 de grame, veniţi pe lume mult prea devreme.
Grija, dăruirea şi profesionalismul halatelor albe a făcut imposibilul posibil. În umbra fiecărei fărâme de viaţă care e gata să devină om mare se află o muncă imensă a întregului personal al Maternităţii, muncă departe de a fi plătită ori măcar răsplătită la adevărata valoare.
„Dragostea cu care mergem în fiecare dimineaţă la serviciu, în ciuda vremurilor «crizate» pe care le trăim cu toţii se datorează exclusiv acelora dintre pacientele noastre cu care colaborăm cu încredere reciprocă şi ascultare din ambele parţi ale mesei ginecologice”, ne-a mărturisit dr. Liliana Docan.
