Unii părinţi se luptă cu soarta pentru a avea copii şi nu pot, alţii fac eforturi supraomeneşti pentru a se lupta cu bolile fiilor lor, în timp ce alţii nu dau doi bani pe bietele sufleţelele care ajung să sufere traume severe. Sunt copii abuzaţi, bătuţi, părăsiţi fără drept de apel. Pentru aceştia există o singură soluţie: decăderea din drepturile părinteşti. Din nefericire, măsura nu are efectele scontate. Cei mai mulţi dintre aceşti pseudo-părinţi spun bogdaproste că au scăpat de obligaţia de a-i creşte, dar n-au nici măcar atâta inimă cât să-i lase să fie înfiaţi de alţii care le-ar putea oferi căldura unui cămin.
În urmă cu aproximativ un an, o tânără a intrat în sediul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) Galaţi cu un băieţel de un an în braţe şi a ameninţat personalul instituţiei că ori i se ia copilul, ori îl abandonează pe scările clădirii. Mama era foarte bine îmbrăcată şi părea a fi o persoană educată, motiv pentru care imaginea femeii care nici nu voia să mai audă de sufleţelul care se agăţa cu disperare de gâtul ei părea şi mai şocantă. Angajaţii i-au oferit un răgaz, însă ea nu a dorit să colaboreze deloc. Astfel, s-au văzut constrânşi să dea copilul în plasament la un asistent maternal. După câteva luni, tânăra a revenit, însoţită de partenerul ei, şi a cerut să-i fie redat copilul, invocând faptul că s-a răzgândit.
„Am considerat că e mai bine să rămână în sistemul de plasament. Starea emoţională a mamei era deosebit de instabilă, scene ca cea de mai sus putându-se repeta oricând,” ne-a spus Manon Emilia Cristoloveanu, directorul general al DGASPC Galaţi.
Bătăi repetate şi violente
O altă femeie a plecat în Italia cu soţul ei, deşi aveau împreună cinci copii. Trei dintre fraţi, abia trecuţi de vârsta majoratului, au fost lăsaţi să aibă grijă de cei doi mai mici. Cu timpul însă, aceştia din urmă au rămas în îngrijirea diverselor rude, după ce şi fraţii mai mari au plecat să muncească în străinătate. Fiind sesizată în legătură cu starea destul de precară a îngrijirii copiilor, DGASPC Galaţi a intervenit şi i-a preluat. După un timp, mama s-a întors în ţară şi a dorit să-şi recapete copiii. Pentru că femeia părea în regulă, copiii i-au fost daţi înapoi.
„Nu a durat mult însă, şi şcoala la care învăţau micuţii ne-a sesizat că aceştia prezentau urme vizibile de agresiune. După ce am redeschis cazul, am putut constata că femeia nu se ocupa deloc de îngrijirea copiilor. Mai mult, femeia îi bătea frecvent şi destul de serios. Astfel, am dispus preluarea copiilor şi integrarea lor în sistem. Totodată, am demarat şi o acţiune împotriva mamei agresive, fapt ce a dus la decăderea ei permanentă din drepturi,” ne-a mai povestit Manon Cristoloveanu.
54 de cazuri în 2011
Acestea sunt două exemple pentru situaţiile în care autorităţile pot dispune decăderea din drepturi a părinţilor. La sfârşitul anului 2010, la Galaţi erau 66 de copii ai căror părinţi fuseseră decăzuţi din drepturi. În în cursul acestui an s-au înregistrat deocamdată doar 54 de astfel de cazuri, un număr de alte trei dosare aflându-se în acest moment pe rol. În realitate însă, numărul părinţilor care ar trebui decăzuţi din drepturi este mult mai mare.
O sancţiune fără prea mari efecte
Manon Cristoloveanu este de părere că decăderea din drepturile părinteşti este doar o sancţiune civilă, motiv pentru care şi efectele scontate sunt deosebit de blânde. Mai mult, unii părinţi o privesc ca o măsură care-i scuteşte de o responsabilitate în plus. Dacă ar fi avut un efect penal, părinţii iresponsabili sau rău-intenţionaţi ar fi putut fi constrânşi să efectueze muncă în folosul comunităţii sau să participe la cursuri obligatorii de educaţie parentală (alcoolici anonimi, părinţi abuzatori etc.). Un exemplu concret, care ne poate arăta efectele destul de limitate ale decăderii din drepturile părinteşti, este faptul că o adopţie nu se poate face fără acordul părintelui care a fost decăzut din drepturile părinteşti.
Alocaţia doare mai mult decât sancţiunea
„Experienţa de până acum ne-a arătat că părinţii abuzivi îşi revin destul de repede după ce copiii le-au fost luaţi. Viaţa lor reintră pe făgaşul normal ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Fără a încerca să generalizăm, gândirea unor părinţi este destul de cinică: alocaţiile copiilor sunt cele care dor mai mult. Iar după împlinirea vârstei de 2 ani, despărţirea de aceştia este mai uşoară - pentru că s-a terminat alocaţia,” ne-a mai spus directorul general al DGASPC Galaţi
Tribunalul copilului
Din cauza timpului lung în care se soluţionează procesele în instanţele de judecată din România, Manon Cristoloveanu crede că nevoia înfiinţării unei instituţii specializate pentru judecarea cazurilor de abuzuri asupra minorilor devine o condiţie din ce în ce mai imperioasă. Avantajele ar fi multe: judecătorii ar fi specializaţi în drepturile omului şi ale copilului, termenele de judecată s-ar scurta simţitor, expertiza ar fi una mai eficientă.
„Când vorbim despre copii, legea care îi protejează trebuie să fie aplicată cât mai repede. Ei cresc, fiecare zi îi poartă către maturitate şi dezvoltarea într-un mediu familial dăunător sau neadecvat va lăsa urme adânci în personalitatea viitorului adult,” conchide directorul general al DGASPC Galaţi.
