Viaţa Sfântului mărturisitor Constantin Sârbu (1905-1975)
În 1938, părintele Constantin Sârbu (1905-1975), gălățean prin naștere, a primit în București parohia "Parcul Călărași - Vergului", într-un cartier muncitoresc de oameni neavuți, care trăiau în "chichinețe înfricoşătoare, cu pământ pe jos", nu în blocuri, cum sunt astăzi.
Străzile erau desfundate, pline de noroi sau de praf, în funcție de anotimp și de vreme... La începuturile slujirii în Capitală, părintele Sârbu a găsit o sală în subsolul Spitalului "Sfânta Elena", ce ținea de Așezămintele Regale, prin îngăduința dr. Victor Gomoiu, directorul general de atunci.
Cu drag față de comunitate, tânărul preot Sârbu a început prin a amenaja o capelă "în subsolul-pivniță, neizolat, al spitalului, cu cele șapte ferestruici care dădeau în b-dul Muncii și ale căror geamuri erau veșnic sparte de vârfurile ghetelor localnicilor...", povestește părintele.
Ca să atragă atenția asupra locului, părintele și doi creștini - Moș Gangiu și Rădulescu - au scos mai întâi două vagoane de nisip de la subsolul spitalului, apoi, "am desenat pe fiecare ferestruică o cruce albă... Mi-am adus masa din casă, icoana și candela mea" și așa - în subsolul cu miros acru de mucegai, din ai cărui pereți jilavi curgeau apele, în prezența a șapte-opt persoane - a fost săvârșită prima Sfântă Liturghie, cu predică, la Crăciunul anului 1938.
Lucrarea filantropică a părintelui Sârbu
În scurt timp, subsolul capelei a devenit neîncăpător de credincioși dornici să se hrănească din Cuvântul lui Dumnezeu, iar părintele și-a îndreptat atenția spre lucrarea filantropică a Bisericii. Astfel, de Paști și de Crăciun, trimitea daruri la câte două sute de familii, care primeau câte zece kilograme de alimente. Din colectele organizate, cei săraci beneficiau iarna și de lemne, iar cu sprijinul medicului Iancu Dinu și al doctoriței Maria Ursulescu erau consultați și li se dădeau medicamente gratis.
Pe cei fără serviciu, Samarineanul milostiv îi ajuta să-și găsească de lucru. Fapta bună și cuvântul bun erau instrumente la îndemână, pentru a micșora infracționalitatea din cartierul muncitoresc. Astfel, cei care altădată spărgeau geamurile spitalului, când treceau prin preajmă, mai nou "se închinau spre bisericuța de la subsolul insalubru al spitalului", mărturisește un martor direct al acelor vremi. În aceste împrejurări, invidia unor colegi față de părinte a lucrat, astfel că părintele Constantin a fost subiectul unei anchete mixte din partea Patriarhiei și a Ministerului Culturii, fiind acuzat de "utilizarea unor metode sectante" în slujire, acuze care s-au dovedit a fi doar calomnii din partea unor colegi invidioși, cu siguranță vânduți regimului ateist... În fapt, părintele se ocupa de sufletele celor de la "Oastea Domnului", o asociație, recunoscută astăzi de BOR, care își propunea să-i aducă pe calea cea bună pe alcoolici. Slujirea în capela insalubră a părintelui Sârbu a durat șapte ani, însă, chiar din prima zi, părintele pusese ochii pe un teren ce aparținea Așezămintelor Regale "Sfânta Elena", în speranța că va obține loc de o biserică strașnică.
51 de memorii pentru obţinerea terenului
Aprobarea unui spațiu adecvat a presupus o luptă continuă cu forțele întunericului, timp de cinci ani, între ianuarie 1938 și ianuarie 1943. Însuși părintele povestește că s-a "luptat" cu bogătanii, inclusiv Casa Regală, care "voiau biserică, la fel ca la Spitalul Brâncovenesc - fără nicio jertfă", reținem din "Memoriu-spovedanie", trimis Patriarhului Justinian Marina, în 1962, pe vremea când avea domiciliu forțat în Bărăgan.
Revenind la perioada de dinaintea celui de-Al Doilea Război Mondial, terenul a fost obținut după ce părintele a trimis instituțiilor vremii 51 de memorii, prin "Înaltul Arbitraj, alcătuit din Patriarhul Nicodim, ministrul de interne, Primarul general al Capitalei, părintele Sârbu și epitropii parohiei".
Împroșcat de multe minciuni și calomniat, părintele Sârbu a reușit, la 1 ianuarie 1943, să intre în posesia terenului pentru zidirea Bisericii "Sfinții Împărați" din "Parcul Călărași - Vergului", piatra de temelie fiind pusă, pe 28 iulie 1943, "cu mare alai și cu bucurie".
Încă din proiect, părintele concepea zidirea unei biserici ca un așezământ complex, cultural-filantropic; pe lângă locașul propriu-zis vedea realizarea, la subsol, a unei săli de conferințe (pentru aproximativ 2.000 de persoane), o cantină pentru săraci, un orfelint, o sală pentru activități cultural-educative, plan care nu s-a materializat niciodată.
Cu multă determinare, părintele a reușit să-l convingă întâi pe mareșalul Ion Antonescu, aflat atunci la putere, să susțină zidirea sfântului locaș, mareșalul și soția sa, Maria, devenind, peste istoria zbuciumată, ctitori ai Bisericii "Sfinții Împărați" din "Parcul Călărași - Vergului", fiind reprezentați şi într-o frescă.
În scurt timp, au fost adunați 1.000.000 de lei, aproximativ 150.000 de cărămizi, nisip, pietriș, ciment, var. Plus dragostea creștinilor, pe care părintele Constantin a știut să-i adune, precum cloșca puii.
Înaintea începerii zidirii, părintele Sârbu povestește că a mers în audiență la Antonescu, unde discuțiile de convingere au durat vreo două ore.
Înălţată după modelul Bisericii Domneşti "Sf. Nicolae" din Câmpulung-Muscel
Astfel, monumentala Biserică "Sfinții Împărați" a fost înălțată, după propunerea părintelui Sârbu, având ca model Biserica Domnească "Sfântul Nicolae" din Câmpulung-Muscel. Arhitectul monumentului bisericesc este Gheorghe Naumescu, zidirea fiind realizată, în antepriză, de arhitectul Spiridon Nicolau și profesorul ing. Aurel Beleș. Strașnica Biserică a "Sfinților Împărați" din Calea Vergului are 32 pe 17 metri și este în plan bazilical, stil neoromânesc, prevăzută cu trei nave, model cruce greacă înscrisă, are pridvor, cu absida decroșată și o turlă pe naos. Era învelită cu olane, înlocuite după anul 1960. Acest Sfânt locaș, restaurat după anul 2000, este și astăzi impresionant, dară-mi-te la mijlocul secolului al XX-lea, la vreme de război și cumplită secetă...
Lucrările au fost întrerupte din cauza izbucnirii războiului. Cu multă jertfă și determinare, după război, nevoia de rugăciune devenise acută. Mai întâi, a fost dată în folosință capela de la subsolul așezământului bisericesc, prima Sfântă Liturghie fiind de Crăciunul secetosului an 1946. Zidirea Sfântului locaș a continuat între 1946 și 17 aprilie 1949, când a fost sfințită de Mitropolitul Nifon Craioveanul Criveanu, fost Episcop de Huși, care lucrase cu tânărul preot Constantin Sârbu, în debutul slujirii.
Zidirea Bisericii "Sfinții Împărați" din Vergului, predica îndrăzneață a preotului Sârbu, ridicat într-o familie din Galați, a atras la Hristos mulți credincioși, astfel că în 1947, pe fondul secetei din 1946, părintele Sârbu a trimis un convoi de ajutoare - două vagoane de alimente și îmbrăcăminte - pentru creștinii din Dancu și Cârlig, județul Iași.
Crucea de econom stavrofor din partea Patriarhiei
Drept mulțumire, povestea părintele, a primit din partea Patriarhiei, pentru colecta îndreptată spre Moldova, crucea de econom stavrofor, iar pentru zidirea frumoasei biserici-monument, care există și astăzi, în forma în care a ridicat-o părintele Sârbu, s-a ales cu multe lacrimi, umilințe și calomnii...
Prigoana a culminat cu ziua de 10 ianuarie 1954, când părintele a fost arestat - după rețeta ateiștilor, fiind catalogat "dușman al poporului", cauza arestării fiind comună acelor vremuri sub vremi: "uneltire contra ordinii sociale". Din aceste pricini de atei inventate, părintele martir Constantin Sârbu a fost condamnat la opt ani de închisoare grea și trei ani "interdicție corecționară".
(Va urma)
