A rămâne fără un acoperiş reprezintă, poate, una dintre cele mai grele lovituri pe care o putem primi în cursul unei vieţi. Deşi cu greu ne putem imagina o situaţie mai dificilă, oamenii fără adăpost ajung să se simtă norocoşi dacă reuşesc să treacă vii şi nevătămaţi peste gerurile inerente fiecărui an. Mulţi dintre ei sunt persoane trecute de prima tinereţe, cărora le este aproape imposibil să găsească un mijloc de a-şi câştiga puţinul necesar pentru o subzistenţă zilnică. Pentru că majoritatea persoanelor fără adăpost nu ştiu despre existenţa centrelor de primire, ele ajung să se adăpostească în maşini părăsite, în canalizări, guri de scurgere şi cavouri, sau în orice alt loc care să poată fi folosit drept refugiu din calea gerului, a zăpezii şi a viscolului.
Cifrele vorbesc şi nu prea
Încă de la începutul acestui sezon rece, vă informăm aproape zilnic despre astfel de cazuri sociale, care au fost salvate din calea condiţiilor de vreme ostile, de echipaje ale Ambulanţei şi transportate la centrele de primire a persoanelor fără adăpost sau la spitalele din judeţ.
Ce poveşti de viaţă şi ce drame se ascund însă în spatele statisticilor inevitabil uniformizatoare şi reci? Unitatea de Primiri Urgenţe a Spitalului Judeţean este nevoită să preia zilnic cel puţin câteva astfel de persoane fără adăpost şi să le ofere ajutor medical urgent. Principalele probleme pe care un număr oarecare de ore petrecute în ger le are asupra unui organism sunt hipotermia şi degerăturile. În ambele situaţii, o intervenţie medicală cât mai rapidă poate face diferenţa între viaţă şi moarte.
Dramele de la Chirurgie
După ce sunt stabilizaţi, pacienţii cu degerături sunt trimişi şi internaţi în secţiile de Chirurgie şi de Chirurgie Plastică. Aici, echipe medicale profesioniste şi implicate, formate din medici, asistente şi infirmiere, încearcă să repare cât mai mult din sechelele provocate de o expunere prelungită la ger.
Ieri dimineaţă, am făcut o vizită în secţia de Chirurgie I, pentru a vedea pe viu ce înseamnă un pacient cu degerături şi de ce eforturi medicale şi umane este nevoie pentru tratarea acestor afecţiuni.
Aşa cum era de aşteptat, toţi cei patru bolnavi cu degerături, internaţi în acel moment în secţie, erau oameni ai străzii, cărora gerul din ultima perioadă le-a lăsat urme care, cel mai probabil, vor dăinui pe viaţă.
A degerat după ce hoţii i-au furat uşa de la baracă
Din scaunul cu rotile, Pavel Chebac, unul dintre pacienţii cu degerături, ne povesteşte că a ajuns la spital în urmă cu trei zile, atunci când deja nu-şi mai simţea picioarele, de la genunchi în jos. Bărbatul, în vârstă de 53 de ani, locuieşte de 7 ani într-o baracă, aflată în apropierea stadionului „Dunărea”. „În anii din urmă, lucrurile au stat mai bine, deoarece aveam cât de cât căldură şi nu simţeam chiar atât de puternic gerul de afară. Iarna aceasta, însă, hoţii mi-au furat uşa de la baracă şi am rămas descoperit în faţa viscolului din timpul nopţii. Am dormit aşa câteva nopţi, cu picioarele descoperite, până ce nu m-am mai putut da jos din patul improvizat”, ne-a povestit pacientul.
Norocul său a constat în faptul că a fost găsit de un echipaj de poliţie, care patrula prin acea zonă, care l-a luat din baracă şi l-a adus la spital.
În baracă, după ce a fost dat afară din casă
Un alt pacient cu degerături, Paul Pelipenco, a fost adus la spital duminică seara, după ce a fost găsit cu picioarele degerate în baraca în care-şi încropise un adăpost. Aflat tot într-un scaun cu rotile, bărbatul de 55 de ani ne-a spus că a fost chiriaş într-o locuinţă, până în momentul în care proprietarul a revendicat-o şi a fost nevoit să trăiască pe străzi. În baraca în care a fost găsit mai mult mort decât viu, pacientul ne-a spus că se adăpostise de 4 zile şi că avea şi o sobă, care nu a putut face faţă, însă, temperaturilor nocturne deosebit de scăzute.
„Aleluia, mă duc la mama!”
Paul Pelipenco este tatăl unul băiat în vârstă de 24 de ani, al cărui caz vi l-am relatat în numărul din 22 noiembrie 2011 al ziarului nostru. Din cauza faptului că era nevoit să trăiască într-o maşină părăsită, alături de tatăl său, băiatul a încercat să se sinucidă tăindu-şi gâtul. Găsit la timp de tatăl său, el a fost transportat la spital, unde medicii de la Terapie intensivă au reuşit să-l salveze. Într-un moment în care a fost lăsat nesupravegheat, tânărul a reuşit să se dezlege din patul unde fusese imobilizat şi s-a aruncat pe fereastră. Cu toate că mai mulţi asistenţi au încercat să-l ţină şi că fusese sedat, în prealabil, băiatul a sărit de la etajul al doilea, strigând: „Aleluia, mă duc la mama!”. Cu toate că distanţa a fost destul de mare, băiatul a avut noroc şi de această dată şi s-a ales doar cu o fractură la bazin şi cu mai multe lovituri uşoare la cap.
Degerat, în timp ce dormea în cavou
Al treilea pacient cu degerături cu care am putut vorbi este, din spusele medicilor, cel mai grav caz internat în momentul respectiv în secţie. Ionică Iov, în vârstă de 59 de ani, a fost adus în urmă cu trei săptămâni la Urgenţe, cu degerături care se întindeau de la degetele picioarelor până aproape de genunchi. Deşi iniţial medicii au crezut că va fi nevoie să-i amputeze ambele picioare de deasupra genunchilor, cele trei săptămâni de tratament intens şi de supraveghere neîntreruptă au avut ca rezultat restrângerea suprafeţei degerăturilor.
„Din 1989, când am divorţat şi am rămas fără casă, locuiesc în canale sau în cavouri. În iernile de până acum am reuşit să trec cu bine peste perioadele cu ger. Acum însă, din cauza faptului că am adormit în frig, m-am trezit cu picioarele îngheţate, de la genunchi în jos. După ce voi pleca din spital, mă voi întoarce în cavou, pentru că nu am unde să mă duc”, ne-a povestit bărbatul, împăcat parcă cu situaţia în care este nevoit să-şi ducă viaţa.
Evoluţie imprevizibilă, tratament de durată
Pentru că evoluţia degerăturilor este imprevizibilă, personalul medical din această secţie, care nu a dorit să-şi dea numele, nu ne-a putut spune cu exactitate ce vor mai putea salva din picioarele celor trei pacienţi.
Purtătorul de cuvânt al Spitalului Clinic de Urgenţă din Galaţi, dr. Lucica Grigorică, ne-a spus că astfel de cazuri, care necesită tratament de durată, mai pot apărea în următoarea perioadă, din cauza gerului şi a vântului puternic.
